Arhiva lunii mai 2015

Expunerea la soare pe durata sarcinii

Expunerea solară este principala sursă de vitamina D pentru organism.

Vitamina D are rol important în absorbția intestinală a calciului și în metabolismul osos, crește imunitatea, intervine în secreția de insulină și inhibă proliferarea celulară.

Această vitamină se găsește în corpul nostru sub 2 forme: vitamina  D3 (colecalciferol ) produsă la nivelul pielii prin conversia 7-dehidrocolesterolului, sub acțiunea razelor UVB, și vitamina D2(ergocalciferol) care se găsește în ciuperci și drojdie. Forma activă a vitaminei D este 1,25(OH)2D (1,25 dihidroxicolecalciferolul). Aceasta se obține prin dubla hidroxilare a colecalciferolului, una la nivelul ficatului și a doua la nivelul rinichiului.

Nivelul matern de vitamina D pe timpul sarcinii este important pentru dezvoltarea sistemului osos al fătului, pentru dezvoltarea plămânilor și a sistemului imun fetal. Copiii proveniți din mame cu deficit de vitamina D,  în a doua jumătate a sarcinii, au un risc mai mare de a se naște cu greutate mai mică decât cea corespunzătoare vârstei gestaționale, precum și un risc crescut de a dezvolta hipocalcemie neonatală. Deficitul de vitamina D este implicat și uin apariția unor complicații materne, precum hipertensiunea arterială, pre-eclampsia, diabetul zaharat gestațional, vaginoze bacteriene.

Cea mai importantă sursă de vitamina D este deci expunerea la soare.Dieta are o contribuție mai redusă în acoperirea necesarului zilnic de vitamina D.

blob.phpExpunerea la soare are însă și riscuri universal valabile și, în mod particular, pentru femeile însărcinate, deoarece sensibilitatea acestora este crescută: există risc de cancer de piele și de  îmbătrânire prematură a pielii, precum și  de deshidratare și încălzire excesivă a corpului (insolație) ce pot împiedica dezvoltarea normală a copilului și pot declanșa contracțiile uterine și nașterea prematură. Razele UV pot de asemenea să scadă nivelul de acid folic, necesar pentru dezvoltarea neurologică fetală.

Este indicat așadar ca expunerea la soare să fie limitată, pentru a evita riscurile menționate. Se apreciază că 30 min – 1 oră  pe zi, de stat la soare, sunt suficiente pentru viitoarele mămici.

Ca și măsuri de protecție, se recomandă:

-folosirea cremelor cu factor de protecție solară 30, pe baza de zinc și titanium, cremă ce va fi reaplicată după 2 ore și după fiecare imbăiere

-hidratarea frecventă, cel puțin 8-10 pahare de apă pe zi

-evitarea orelor de vârf pentru expunerea la soare, (10-16) in zilele toride de vară

-folosirea  de pălării, ochelari de soare, haine din materiale naturale(bumbac, in) de culoare deschisă care să acopere cât mai mult din suprafața corpului atunci când este necesar să ieșim afară în timpul intervalului orar 10-16

-alimentația trebuie să fie bogată în fructe și legume proaspete

Dacă ajungeți totuși să resimțiți un discomfort în zona pelvină, crampe abdominale repetate, scurgeri vaginale apoase sau sangvinolente, ori aveți senzație de vomă și dureri de cap, atunci trebuie să vă anunțați medicul imediat și  să vă prezentați la consultul medical.

 

 

DEPISTAREA PRECOCE A CANCERULUI DE SAN

       20151216_155624    

Cancerul de san continua san reprezinte o problema de sanatate publica, deoarece reprezinta o cauza principala de mortalitate in randul populatiei feminine  din tara noastra.Totusi, ratele de supravietuire dupa tratamentul cancerului de san s-au imbunatatit in ultimii ani.Acesta imbunatatire se datoreaza si implementarii programelor de screening, de diagnostic si de monitorizare, ceea a permis depistarea precoce a bolii si tratamentul imediat.

Testele de screening le recomandam de rutina persoanelor aparent sanatoase, fara a suspecta la acestea un cancer.
Scopul acestor investigatii este de a depista precoce boala, inainte ca aceasta sa dea simptome.

Testele diagnostic cuprind proceduri pe care le aplicam la paciente la care suspectam un cancer, in baza simptomelor pe care le au sau datorita rezultatelor testelor de screening.
Aceste teste au ca scop confirmarea prezentei cancerului, precum si precizarea extensiei acestuia. Informatiile obtinute ne pot ajuta si pentru stabilirea planului terapeutic.

Testele de monitorizare sunt indicate pacientelor cu cancer, pe durata terapiei si dupa terminarea tratamentului.
Ele au ca scop evaluarea eficientei terapiei aplicate, precum si depistarea recurentelor.

Pentru depistare precoce a cancerului de san, avem la dispozitie urmatoarele investigatii:

Autoexaminarea lunara permite identificarea timpurie a cancerului, situatie in care putem trata cu succes aceasta boala. Autoexaminarea mamara este indicata a fi practicata lunar in prima saptamana dupa terminarea menstruatiei de catre orice femeie, incepand de la varsta de 20 de ani.
Se va nota orice modicare aparuta la nivelul tegumentelor, tesutului glandular, la nivelul mamelonului, precum si la nivelul axilei. Se va nota de asemenea si daca exista  scurgere mamelonara la nivelul sanului.

Examenul fizic realizat de catre medic este indicat ca test de screening, la fiecare 3 ani, pentru pacientele cu varsta cuprinsa intre 20 si 40 de ani, iar pentru cele care au peste 40 de ani, examenul clinic efectuat de catre specialist este indicat anual.

Ultrasonografia mamara este o metoda neinvaziva, neiradianta, cea mai eficace in diferentierea tumorilor solide de cele lichidiene.
Este indicata la pacientele cu nodul mamar, care au mai putin de 30 de ani si nu pot efectua mamografia, dar si in completarea mamografiei atunci cand aceasta a fost permisa si a identificat o masa tumorala la nivelul sanului.
Serveste ca ghid pentru punctia biopsie mamara.2015-07-30 20.57.29
Limitele ecografiei mamare sunt date de faptul ca nu poate preciza prezenta calcificarilor mamare.

Mamografia este utila ca test de screening pentru cancerul mamar si este indicata oricarei femei ce are peste 40 de ani.Aceasta este recomandarea facuta de catre American Cancer Society, American College of Obstetricians and Gynecologists, American Medical Association si de catre American College of Radiology.
Limitele mamografiei sunt date de rezultatele “fals positive” (sugereaza un cancer atunci cand acesta nu exista) si de cele « fals negative » (nu identifica un cancer atunci cand acesta exista).De aceea, se recomanda ca aceasta investigatie sa fie completata si de autoexaminarea lunara practicata de catre pacienta, de examinarea anuala efectuata de catre medicul specialist, precum si de catre ecografia mamara sau RMN-ul de san.
Colegiul Radiologilor Americani a creat un scor numit BI-ARDS(Breast Imaging Reporting an Database System ) care permite uniformizarea constatarilor imagistice si alcatuirea strategiei terapeutice pentru fiecare caz in parte.

RMN de san –indicat ca :
• test de screening pt paciente cu risc crescut de cancer de san(istoric familial, mutatii genetice de BRCA1 si de BRCA2, rude de gradul I care au aceste mutatii genetice, au urmat radioterapie toracica pentru o alta boala canceroasa la o varsta cuprinsa intre 10 si 30 de ani ) ;
• ca test diagnostic pentru pacientele cu formatiuni tumorale mamare palpabile, dar care nu sunt vizualizate la mamografie sau ecografie mamara; pentru pacientele cunoscute cu cancer de san, pentru a stabili daca e vorba de un cancer multicentric sau pentru a evalua sanul contralateral
• ca test de monitorizare, dupa tratament, pentru identifcarea recurentelor

Biopsia este o mica interventie, practicata in scop diagnostic, prin care se recolteaza un fragment tisular de la nivelul zonei modificate mamare. Fragmentul biologic extras este apoi examinat la microscop de catre anatomopatolog. In acest mod se stabileste diagnosticul de certitudine pentru patologia sanului.
Exista mai multe proceduri de biopsie mamara:
-punctia aspirativa cu ac fin si punctia biopsie mamara -proceduri putin invazive, se practica sub anestezie locala cu xilina si nu lasa cicatrice; operatorul va recolta fragmente din zona suspecta cu un ac special prevazut cu lumen; atunci cand nodulul este dificil de localizat(si datorita infiltratiei cu xilina),va folosi ghidajul ultrasonografic; ambele metode au o rata inalta de rezultate „fals negative” (nu indica prezenta cancerului,desi acesta exista)
-biopsia incizionala-procedura invaziva prin care se recolteaza fragmente de tesut tumoral mai mari decat la punctia biopsie; se insoteste de o mica cicatrice mamara; indicata atunci cand rezultatul de la punctia biopsie este neconcludent
-biopsie excizionala-procedura invaziva prin care se extirpa intreaga zona suspecta de la nivelul sanului; cea mai sigura medota de diagnostic, fara rezultate „fals negative”; se insoteste de o minima cicatrice mamara.

Markeri tumorali sangvini-se coreleaza cu activitatea celulelor canceroase
Sunt de 2 tipuri: proteine specifice produse de celulele canceroase si celulele canceroase circulante.
Acesti markeri pot fi evaluati prin simple teste sangvine, inainte de instituirea tratamentului, pentru diagnostic, in timpul terapiei si ulterior, pentru evaluarea eficientei terapiei.
Markerii tumorali asociati CS sunt :
CA 15.3 – util pt diagnosticul cancerului de san, dar si de ovar
TRU-QUANT si CA 27.29 – asociat cu cancerul de san
CA 125 –poate indica recurenta cancerului de san, dar si prezenta sau recurenta unui cancer ovarian
CEA (antigen carcinoembrionar)-poate indica extensia cancerului mamar prin faptul ca acest marker semnaleaza prezenta cancerului de colon, de plaman sau de ficat
Celule canceroase circulante –ajuta la diagnosticul metastazelor

In functie de istoricul dumneavoastra si  de rezultatele acestor investigatii, trebuie sa discutam ce este necesar sa faceti mai departe pentru a va mentine starea de sanatate.

 

 

 

Genetica in cancerul de san

 

Se apreciaza ca dezvoltarea cancerului este o consecinta a unor mutatii genetice ce au ca efect un dezechilibru intre activitatea oncogenelor si a genelor supresoare tumorale. Ce anume cauzeaza aceste mutatii genetice nu se cunoaste exact.evoluzione_genetica

Genele sunt formate din lanturi de ADN (acid deoxiribonucleic). ADN-ul comanda activitatea proteinelor, iar proteinele sunt implicate in structura si activitatea tuturor celulelor din organism.
Genele noastre sunt responsabile asadar de modul in care celulele din corpul nostru cresc, se divid si mor. Genele care accelereaza diviziunea celulara se numesc oncogene, iar cele care incetinesc diviziunea celulara sau care induc apoptoza celulara(moartea celulara la momentul potrivit,programat) se numesc gene supresoare tumorale.
Anumite mutatii(alterari) ale ADN-ului pot produce activarea oncogenelor si/sau dezactivarea genelor supresoare tumorale, avand drept consecinta transformarea celulelor mamare normale in celule canceroase.
Mutatiile genetice mai frecvent asociate cu CS sunt descrise mai jos :
BRCA 1 si BRCA 2 (BReast CAncer genes)
Majoritatea cancerelor de san ereditare sunt asociate cu 2 gene: BRCA 1 si 2.Aceste gene se gasesc la toate persoanele. Rolul lor este de a repara injuriile celulare si de a asigura cresterea normala a celulelor.
Doar ca atunci cand aceste gene sufera mutatii ce se transmit de la o generatie la alta, ele nu mai functioneaza normal si acest fapt creste riscul de cancer de san.
Pacientele diagnosticate cu cancer de san si care au anomalii ale genelor BRCA 1 si BRCA 2, cel mai frecvent au istoric familial de cancer de san, ovar sau alte cancere.
Totusi, majoritatea pacientelor cu cancer de san nu au mutatii ale genelor BRCA 1 si 2 si nici istoric familial de boli canceroase. Dupa cum exista si persoane cu mutatii ale genelor BRCA si care nu fac cancer de san.Aceasta deoarece exista si alti factori care contribuie la dezvoltarea cancerului mamar.
Cat priveste contributia genelor BRCA 1 si BRCA 2, aveti o probabilitate mai mare de a avea mutatii ale acestora, daca:
-aveti o ruda de sange pe linie materna sau paterna(bunica, mama, fiica, sora, matusa) care a fost diagnosticata cu cancer de san inainte sa implineasca 50 de ani
-aveti istoric familial de cancer de san si de ovar, mai ales daca acestea au fost prezente la aceeasi persoana
-aveti istoric familial de cancere de tesut glandular: pancreas, colon, tiroida
-aveti istoric familial pe linie feminina de cancer de san bilateral
-un barbat din familia dvs a avut cancer de san
-sunteti descendenta a evreilor est europeni (Ashkenazi)
-aveti origini afro-americare si ati fost diagnosticata cu cancer de san la varsta de 35 de ani sau chiar mai devreme

Daca un membru al familiei dvs are o mutatie a uneia dintre genele asociate cu cancerul de san, nu insemna ca toti membrii familiei au mutatia respectiva!
Se apreciaza ca riscul de cancer de san la femeile cu mutatii ale genelor BRCA 1 si/sau BRCA 2 este de pana la 80%.Acestea au un risc mai mare de a dezvolta cancerul la varsta mai tanara si de a avea cancer bilateral. De asemenea, aceste persoane au un risc crescut de a dezvolta si alte cancere: de ovar, colon, pancreas , tiroida sau melanom.
Barbatii cu mutatii ale genei BRCA 2 au un risc crescut pentru cancer de san. Riscul lor de a dezvolta aceasta boala pana la varsta de 80 de ani este de 8%.
Barbatii cu mutatii ale genei BRCA 1 au un risc usor crescut de a dezvolta cancer de prostata. Cei cu mutatii ale genei BRCA 2 au un risc de 7 ori mai mare pentru cancerul de prostata, comparativ cu cei care nu au mutatii ale acestor gene.
Riscul pentru cancer de piele sau de tract digestiv este mai mare la barbatii cu anomalii ale genelor BRCA 1 si /sau BRCA 2.

Alte gene implicate in aparitia cancerului de san sunt :

ATM-gena implicata in reparatia ADN -ului. Mutatii ale acesteia impiedica reparatia ADN-ului si cresc riscul pentru cancerul de san si pentru boala ataxie-teleangiectazie
CDH1-controleaza activitatea unei proteine implicata in adeziunea celulelor pentru a forma un tesut. Mutatii ale acesteia cresc riscul pentru cancerul digestiv aparut la varsta tanara si riscul pentru cancer mamar lobular invaziv.
CHEK2-controleaza activitatea unei proteine ce opreste cresterea celulara. Mutatii ale acesteia cresc riscul de sdr Le-Freumeni si dubleaza riscul de cancer de san.
MRE11A implicate in reparatia ADN. Mutatia acestei gene este asociata cu ataxia-teleangiectazia, boala ce scade imunitatea si creste riscul de cancer.
NBN controleaza factorii de crestere. Mutatii ale acestei gene sunt puternic asociate cu cancerul de san.
P53 este o proteina ce inhiba cresterea celulelor tumorale. Anomalii ale genei ce comanda sinteza acestei proteine sunt asociate cu sdr Li –Fraumeni, boala ce creste riscul de cancer la varsta tanara(cancer de san, leucemie, tumori cerebrale, sarcom)
PTEN controleaza cresterea celulara. Mutatii ale acestei gene sunt asociate cu sdr Cowden. Persoanele ce sufera de acest sdr au un risc crescut de tumori mamare benigne si maligne, ca si de tumori digestive, de glanda tiroida, uter si ovar.
RINT1 controleaza diviziunea celulara. Mutatia acestei gene induce un risc crescut pentru cancerul de san, dar si pentru cancerele din sdr Lynch: colon, rect, intestin subtire, tractul urinar, creier, uter, ovar si piele.
RAD50 si RECQL sunt gene implicare in reparatia ADN-ului celular. Mutatii ale acestor gene cresc riscul pentru cancerul de san.

La noi in tara sunt disponibile teste genetice pentru depistarea mutatiilor de BRCA 1 si BRCA 2.
Daca testul este pozitiv,Asociatia Medicilor Ginecologi-Obstetricieni din SUA recomanda screening-ul incepand cu varsta de 25 de ani. Sunt indicate examenul clinic realizat de catre medicul specialist de 2 ori pe an, impreuna cu mamografia si RMN de san efectuate anual.
De asemenea, sunt de luat in considerare mastectomia bilaterala profilactica, precum si salpingo-ovariectomia profilactica aplicata femeilor aflate in premenopauza.

celulele-canceroase-300x206

Cancerul de san-conditii favorizante

Se apreciaza ca dezvoltarea cancerului de san este o consecinta a unor mutatii genetice ce au ca efect un dezechilibru intre activitatea oncogenelor si a genelor supresoare tumorale. Ce anume cauzeaza aceste mutatii genetice nu se cunoaste exact.

Hormonii par sa aiba un rol important in multe cazuri de cancer de san (CS), dar felul in care acestia actioneaza nu este pe deplin inteles.

Exista o serie de  conditii favorizante dezvoltarii  CS care nu pot fi schimbate : varsta, sexul feminin, fondul genetic. Cunoasterea lor ne poate ajuta in supravegherea persoanelor cu risc crescut, cu scopul de a depista cat mai timpuriu CS, stadiu la care putem trata cu succes aceasta boala. Factorii de risc mosteniti pot actiona impreuna cu factorii ce tin de stilul de viata, crescand si mai mult riscul de CS. Acestia din urma pot fi insa modificati, astfel incat cunoasterea lor poate fi de un real ajutor pentru prevenirea CS.

Iata care sunt principalele situatii ce favorizeaza dezvoltarea CS:

1.Sexul feminin
Cancerul de san este mult mai frecvent la femei decat la barbati, deoarece la femei tesutul glandular este imatur si foarte activ pana la prima sarcina dusa la termen; tesutul glandular imatur este foarte sensibil la actiunea estrogenilor si a altor factori nocivi. Prima sarcina dusa la termen induce maturarea celulelor glandulare si astfel se reduce riscul de CS. La barbati, celulele glandulare sunt inactive, iar nivelul estrogenilor este foarte scazut. De aceea, aprox 1% din totalul cancerelor de san apar la barbati.
2.Varsta
Conform ACS(American Cancer Society), formele mai agresive de cancer de san apar la paciente cu varsta mai avansata.
Cu cat traim mai mult, cu atat exista mai multe oportunitati pentru accidentele genetice si cu atat mai slaba este capacitatea organismului de a repara aceste « accidente ».
3.Istoricul familial de cancer de san
Se apreciaza ca 5-10% din cancerele mamare sunt ereditare, transmise de la parinti la copii.
Daca aveti o ruda de gradul unu (mama, sora, fiica) cu cancer de san, atunci riscul dvs de a dezvolta aceasta boala este de 2 ori mai mare.
Daca aveti 2 rude de gradul unu cu cancer de san, atunci riscul dvs este de 5 ori mai mare.
BRCA 1 si BRCA 2 (BReast CAncer genes)
Majoritatea cancerelor de san ereditare sunt asociate cu 2 gene: BRCA 1 si 2. Aceste gene se gasesc la toate persoanele. Rolul lor este de a repara injuriile celulare si de a asigura cresterea normala a celulelor.
Doar ca atunci cand aceste gene sufera mutatii ce se transmit de la o generatie la alta, ele nu mai functioneaza normal si acest fapt creste riscul de cancer de san.
Se apreciaza ca riscul de cancer de san la femeile cu mutatii ale genelor BRCA 1 si/sau BRCA 2 este de pana la 80%. Acestea au un risc mai mare de a dezvolta cancerul la varsta mai tanara si de a avea cancer bilateral.De asemenea, aceste persoane au un risc crescut de a dezvolta si alte cancere: de ovar, colon, pancreas , tiroida sau melanom. Barbatii cu mutatii ale genei BRCA 2 au un risc crescut pentru cancer de san. Riscul lor de a dezvolta aceasta boala pana la varsta de 80 de ani este de 8%.O serie de alte mutatii genetice au fost asociate cu cancerul de san; incidenta lor este mult mai mica, in comparatie cu mutatiile genelor BRCA 1 si BRCA 2. Aceste gene sunt: ATM, CDH1, CHEK2, MRE11A, NBN, PTEN , RINT1, RAD50 si RECQL
P53 este o proteina ce inhiba cresterea celulelor tumorale. Anomalii ale genei ce comanda sinteza acestei proteine sunt asociate cu sdr Li –Fraumeni, boala ce creste riscul de cancer la varsta tanara(cancer de san, leucemie, tumori cerebrale, sarcom)

4.Radioterapia in zona toracelui sau a fetei la varsta tanara(inaninte de 30 de ani) creste riscul de cancer de san.

5.Patologie mamara benigna
Exista o serie de afectiuni mamare benigne ce dubleaza riscul de cancer de san, si anume :
-hiperplazia ductala sau lobulara fara atipii
-fibroadenomul
-adenoscleroza
-papilomul
-cicatrice radiala
Afectiunile mamare proliferative cu atipii, cum este hiperplazia lobulara si hiperplazia ductala cu atipii, cresc riscul de CS de 3 pana la 5 ori fata de persoanele care nu au astfel de patologii.
Carcinomul lobular in situ ( LCIS) defineste un grup de celule lobulare anormale, dar care nu reprezinta un cancer propriu-zis. LCIS nu devine invaziv daca nu este tratat, dar creste riscul de a dezvolta un CS invaziv mai tarziu in viata.
6.Rasa/Etnia
Femeile albe au un risc mai mare de a dezvolat CS decat cele afro-americane, hispanice sau asiatice. Dar cele afro-americane tind sa dezvolte forme mai agresive de CS si la varsta mai tanara.
7.Excesul ponderal/Obezitatea (BMI>25) creste riscul de CS in special la femeile aflate la menopauza, datorita faptului ca tesutul adipos sintetizeaza estrogeni. Excesul ponderal creste si riscul de recurente la femeile tratate de CS. Topografia tesutului adipos este importanta pentru cresterea riscului, localizarea la nivelul abdomenului fiind mai periculoasa decat cea de la nivelul coapselor si soldurilor.
8.Istoricul obstetrical
Femeile care au avut prima sarcina dusa la termen dupa varsta de 30 de ani au un risc crescut de CS comparativ cu cele care au nascut inainte de a implini 30 de ani.
Pana la prima sarcina dusa la termen, celulele glandulare mamare sunt imature, hiperactive si foarte sensibile la perturbarile hormonale. Prima sarcina dusa la termen induce maturarea tesutului glandular si actioneaza ca un factor protectiv.
9.Alaptatul reduce riscul de CS, mai ales daca se prelungeste mai mult 1 an, deoarece mentine activitatea normala a celulelor glandulare, reduce numarul ciclurilor menstruale si prin aceasta reduce nivelul de estrogen(fapt protector fata de CS); de asemenea, alaptatul face ca mama sa aiba un stil de viata mai sanatos(alimentatie echilibrata, fara tutun, alcool etc.)
10.Istoricul ciclurilor menstruale
Menarha precoce (inainte de varsta de 12 ani) si menopauza tardiva (dupa varsta de 55 de ani) cresc riscul pentru CS, doarece sunt legate de expunerea prelungita a tesutului mamar la actiunea hormonilor circulanti, estrogen si progesteron.
11.Terapia de substitutie hormonala combinata (estrogen si progesteron) creste riscul de CS cu 75 %, pe durata administrarii, risc ce scade la 2 ani dupa intreruperea tratamentului de substitutie si devine comparabil cu riscul femeilor ce nu au urmat un astfel de tratament.
Terapia de substitutie hormonala doar cu estrogen creste riscul de CS, precum si riscul pentru cancer de ovar, atunci cand este administrata mai mult de 10 ani.Cresterea riscului de CS este mai mica decat cea data de terapia hormonala combinata.
12.Consumul de acool creste riscul de CS si de recurenta a bolii la persoanele tratate de CS, prin cresterea nivelului de estrogen si prin alterarea ADN-ului celular.
Femeile care consuma o bautura alcoolica de 3 ori pe saptamana au un risc cu 15% mai mare de a dezvolta CS.
13.Sanii cu densitate crescuta au un risc de 6 ori mai mare de a dezvolta CS, deoarece tesutul glandular este predominant, iar tumora este mai dificil de diagnosticat.
14.Lipsa activitatii fizice se insoteste de tesut adipos in exces, iar celulele adipoase in exces vor produce un exces de estrogen. Surplusul de estrogen creste riscul de CS.
De asemenea, exercitiile fizice reduc nivelul de zaharuri din sange si nivelul factorului de crestere insulinic( IGF), hormon ce controleaza si cresterea celulelor glandulare mamare.
15.Fumatul creste riscul de CS la persoane tinere. Poate complica tratamentul cancerului de san prin afectarea pulmonara accentuata la radioterapie, incetinirea vindecarii dupa tratamentul chirurgical si prin cresterea riscului de tromboze pe durata terpiei hormonale.
16.Deficitul de vitamina D creste riscul de CS, deoarece aceasta vitamina mentine activitatea normala a celulelor glandulare mamare si inhiba cresterea celulelor tumorale din CS.
Vitamina D mai este implicata in absorbtia calciului si cresterea rezistentei osoase, in cresterea imunitatii, in imbunatatirea activitatii nervoase si musculare.
Aceasta vitamina este produsa la nivelul pielii, cu ocazia expunerii la soare: aprox 15 min de expunere solara de 3 ori pe saptamana va poate asigura necesarul de vit D. Aportul de vit D este usor crescut si de alimentatia bogata in lactate, oua si grasimi de peste (sardine,somon)
17.Expunerea la lumina pe durata noptii (persoane care lucreaza pe durata noptii ca muncitorii in fabrica, asistente, doctori, politisti) induce un risc crescut de CS, datorita reducerii nivelului de melatonina: nivelul acestui hormon implicat in ciclul somn-veghe, scade atunci ochii sunt expusi la lumina si creste atunci cand expunerea la lumina inceteaza, atingand un varf pe durata noptii.
18.Expunerea la DES(dietilstilbestrol), medicament recomandat in perioada 1940-1970 pentru a preveni pierderea sarcinii si care induce un risc crescut de CS, atat pentru mamele ce au luat DES in timpul sarcinii, dar si pentru fiicele expuse la DES in perioada intrauterina.
19.Alimentatie nesanatoasa pare sa fie responsabila de 30-40% din cancere.
Excesul caloric este invariabil legat de CS prin cresterea ponderii tesutului adipos producator de estrogen in exces.
20.Expunerea la substantele chimice:
-din cosmetice –parabenii si ftalatii induc pertubari hormonale si prin aceasta cresc riscul de CS
-pesticide si hormoni de crestere
-din plastic-chimice eliberate atunci cand plasticul este zgaraiat sau lovit,de ex BPA (bisfenol A) care actioneaza in corp ca un estrogen slab
-din cremele de protectie solara –substantele chimice continute induc perturbari hormonale. Este indicat a se folosi creme ce contin zinc si titanium, deoarece aceste minerale reflecta razele UV
-din apa –apa filtrata este mai sigura decat cea imbuteliata
-din alimentele gatite la temperaturi inalte sau pe gratar- elibereaza substante cancerigene(HCA-amine heterociclice)

Antiperspirantele si purtarea de sutien noaptea nu cresc riscul de CS !

Sper ca, citind aceste informatii, ati devenit mai constienta de riscurile la care va expuneti prin diferite actiuni si ca ne veti ajuta sa va ajutam.

 

Hiperemeza gravidica (greturile asociate sarcinii)

Hiperemeza gravidica (HG) este o complicatie ce insoteste primul trimestru de sarcina.
Afectiunea se caracterizeaza prin greturi severe, voma, scadere ponderala si dezechilibre electrolitice.
In formele usoare tratamentul se rezuma la regim alimentar, odihna si antiacide.
Cazurile severe necesita internare in spital pentru ca mama sa fie perfuzata si reechilibrata electrolitic.
Este contraindicata automedicatia.
Pacientele cu patologie gastrica preexistenta fac mai frecvent forme severe de HG.

Fiziopatogenie:
Conform American Pregnancy Association, 70-80% din femeile insarcinate sufera de greturi matinale.
Se estimeaza ca este cauzata de cresteri hormonale(BHCG), dar cauza precisa nu a fost stabilita.
Simptomele apar in saptamana 4-6 de sarcina si ating un varf in perioada sarcinii cuprinsa intre 9-13 saptamani .
La majoritatea pacientelor, greturile se amelioreaza catre saptamanile 14-20 de sarcina, iar la aprox 20% dintre ele poate persista aceasta stare pe toata durata sarcinii.
HG nu poate fi prevenita.

Simptome:hiperemeza
-greturi severe si voma
-scadere ponderala(peste 5% din greutatea anterioara sarcinii)
-reducerea diurezei
-deshidratare, eliminarea de corpi cetonici in urina
-migrene, confuzie, fatigabilitate
-scaderea TA si tahicardie
-anxietate, depresie

Tratament:
Cazurile severe necesita internare in spital si :
-perfuzii intravenoase pentru hidratare si reechilibrare electrolitica, pentru aport de vitamine si nutrienti
-alimentatie parenterala
-medicatie: metoclopramid, antagonisti de serotonina, antihistaminice si medicatie antireflux(antiacide)

HER Foundation (Hiperemesis Education&Research) recomanda tratamentul intensiv si precoce al hiperemezei gravidice, cu scopul de a preveni complicatiile grave, precum encefalopatia Wernicke(datorata deficitului de tiamina-vit B1-ce conduce la distrugeri neuronale) sau mielinoliza centrala pontina(distrugerea ireversibila a mielinei ce acopera celule nervoase de la nivelul puntii cerebrale)

HG are un important impact social.Relatiile familiale au de suferit, pacientele fiind considerate cazuri psihologice sau chiar psihiatrice.De asemenea, multe femei ajung sa-si piarda serviciul, deoarece HG le impiedica sa-si desfasoare activitatile zilnice.

Primele semne de sarcina

test-sarcina-300x187

Cele mai timpurii semne de sarcina apar in primele saptamani de la conceptie.

Inca inainte de intarzierea menstruala e posibil sa te simti ametita (o stare similara cu raul de masina), sa ai greturi, sa simti o tensiune mamara crescuta si sa ai schimbari frecvente de dispozitie .

Testul de sarcina pozitiv iti va confirma sarcina.

Ulterior, vei experimenta o serie de semne si simptome asociate frecvent cu starea de graviditate si anume:

-somnolenta, fatigabilitate (date de cresterea progresiva a nivelului de progesteron)

-nevoia de a urina mai des

-tulburari de apetit-schimbarea preferintelor alimentare si aversiunea fata de alimente anterior preferate

-o mica sangerare (spotting) data de implantatia oului in grosimea endometrului; apare la 10-14 zile de la fertilizare si poate sa coincida cu data asteptata a menstruatiei, doar ca este o sangerare foarte redusa cantitativ si de culoare deschisa

-usoare dureri in zona pelvina, date de modificarile uterului gravid

-constipatie, data de progesteronul ce relaxeaza musculatura neteda intestinala

-cresterea temperaturii bazale (temperatura masurata dimineata, la prima ora) ;aceasta crestere se inregistreaza in zilele ovulatiei si persista inca 2 sapatamani, daca ovulul a fost fertilizat si sunteti deci insarcinata

Este necesara apoi vizita la medicul ginecolog pentru  ecografia care sa iti confirme sarcina, localizarea si viabilitatea ei. In cadrul aceleiasi vizite, trebuie sa stabiliti planul de monitorizare a sarcinii, astfel incat sa aduci pe lume un copil sanatos si sa ai ulterior o recuperare completa.