Infecția cu Human Papillomavirus (HPV), una dintre cele mai răspândite infecții genitale, este responsabilă de peste 90% din cancerele de col uterin. Virusul există într-o varietate de peste 100 de tulpini. Se apreciază că aprox 75-80 % dintre persoanele care au viață sexuală vor contacta infecția la un moment dat pe parcursul vieții. Însă o mare parte dintre acestea nu știu că au sau au avut infecția, deoarece, de cele mai multe ori, virusul nu produce simptome și este eliminat din organism fara tratament. Infecția HPV se transmite doar pe cale sexuală, inclusiv prin contact intim. Dacă virusul va induce modificari clinice, atunci acestea vor apărea într-un interval de timp cuprins între 1 lună și câțiva ani de la contact și sunt reprezentate de condiloame și de displazii cervicale. Condiloamele apar in zona genitală, cel mai frecvent, și sunt foarte contagioase. Displaziile cervicale se depistează cu ocazia examenului Babeș Papanicolau. Mare parte din aceste modificări se vindecă fără tratament, însă dacă infecția este cu o tulpină de HPV cu risc oncogen crescut(HPV-high risk), atunci există posibilitatea evoluției leziunii cervicale spre cancer. În aceste cazuri, se recomandă tratamentul și monitorizarea atentă.
Dacă infecția cu HPV survine pe parcusul sarcinii sau este preexistentă concepției, este puțin probabil ca ea să complice dezvoltarea fătului sau starea de sănătate a mamei. Datorită modificărilor hormonale și imunologice din timpul sarcinii, semnele clinice ale infecției cu HPV se pot accentua (condiloamele se înmulțesc, pot să crească sau să sangereze). Atunci când testul Pap este anormal, este necesar să faceți o colposcopie pentru a evalua starea colului uterin, iar dacă nu sunt semne de cancer cervical, tratamentul infecției este amânat până după naștere. De altfel, se apreciază că riscul transmiterii infecției de la mamă la copil este foarte mic, de aproximativ 1 la 10 000, in cazul nașterii naturale.
Această transmitere poate avea loc cu ocazia nașterii, iar infecția neonatală cu HPV se vindecă spontan (fără tratament), de cele mai multe ori. În rare cazuri, poate induce la copil, în primii 5 ani de viață, papilomatoza respiratorie care necesită tratament chirurgical.
La câteva săptămâni după naștere este necesar testul PAP. Este posibil ca modificările genitale asociate infecției cu HPV prezente pe timpul sarcinii, să dispară la examenul postpartum. Dacă testul PAP este totuși anormal, veți fi sfătuită usa urmați procedurile și tratamentul corespunzător.
Tipajul HPV nu face parte din investigațiile de rutină indicate la debutul sarcinii. Însă pentru prevenția cancerului de col uterin, ghidul clinic al Societății Române de Obstetrică și Ginecologie recomandă ca testul HPV să fie efectuat la fiecare 3 ani, de către orice femeie cu vârstă cuprinsă între 25 si 65 de ani. Prevenția infecției cu HPV se poate realiza avand o relație monogamă și prin folosirea vaccinului nonavalent ce protejează împotriva a 9 tulpini de HPV( responsabile de peste 90% din cancerele de col uterin și de condiloamele genitale). Nu există dovezi care să arate siguranța administrării vaccinului în timpul sarcinii, însă înainte de sarcină sau după naștere, vaccinul poate fi administrat oricărei femei după ce testarea prealabilă pentru HPV a arătat absența virusului in corpul ei.