Chistul ovarian este o formațiune sacciformă, plină cu lichid , dezvoltată la nivelul ovarului. Afecțiunea se întâlnește frecvent la femeile de vârstă fertilă, iar majoritatea chisturilor ovariene sunt asimptomatice și pot să dispară după câteva luni, fără tratament. Unele chisturi ovariene se pot rupe sau torsiona , declanșând o durere  șocogencă și sângerare intraabdominală. Alte chisturi se pot transforma malign. Aceste complicații trebuie evitate, de aceea este necesar controlul medical periodic cu  depistarea și înlăturarea acestor chisturi înainte ca ele să se complice.

Ovarul este organ pereche situat de o parte și de alta a uterului. Are rol important în reproducere, prin activitatea hormonală și prin maturarea foliculară ce are ca finalitate eliberarea ovocitului, celula primordială feminină. Procesul se numește ovulație și are loc lunar, la mijlocul ciclului menstrual. Foliculul ovarian de la nivelul căruia s-a eliberat ovocitul se transformă în corp galben gestațional ( dacă ovocitul a fost fertilizat) sau în corp luteal (dacă ovocitul nu a fost fertilizat) și se resoarbe. Cea mai comună formă de chist ovarian și cel mai puțin periculos-chistul funcțional-apare atunci când ovocitul nu se eliberează de la nivelul formațiunii foliculare ovariene sau, dacă a fost eliberat, foliculul ovarian restant nu se resoarbe.

Alte forme de chist ovarian sunt:

–ovarul polichistic– foliculul selectat pentru ovulație nu mai eliberează ovocitul și se transformă chistic, rezultând în timp multiple chisturi de dimensiuni reduse

-chistul dermoid-se dezvoltă din celulele germinale (celule din care se formează ovocitele) și de aceea pot conține fire de păr, fragmente de piele, dinți; sunt cel mai frecvent benigne, dar necesită tratament chirurgical

-endometriomul– apare la femeile cu endometrioză, afecțiune în care tesutul ce căptușește cavitatea uterină (endometrul) se dezvoltă înafara uterului, în acest caz, la nivelul ovarului; chistul endometriozic este de obicei dureros și afectează fertilitatea

-chistadenomul– este o cavitate plină cu lichid seros sau mucos dezvoltată la suprafața ovarului; poate atinge dimensiuni mari și atunci necesită intervenție chirugicală pentru extragere.

Un chist ovarian poate evolua mult timp fără manifestări clinice și este frecvent descoperit  întâmplător, la controlul medical de rutină. Atunci când se însoțește de simptome, acestea pot fi :

-balonare sau durere abdominală, senzație de sațietate precoce, greață sau vomă;

-nevoia de a urina des sau dificultăți la urinare;

-durere vagă în partea inferioară a spatelui, durere la contactul sexual;

-menstruații dureroase și sângerări uterine anormale;

–creștere ponderală.

Ruptura sau torsiunea chistului reprezintă urgențe medico-chirurgicale ce sunt anunțate de durere abdomino-pelvină intensă, lancinantă, însoțită eventual de febră sau vomă. În acest caz, este indicat să ajungeți la medic în cel mai scurt timp !

 O altă complicație ce poate apărea este transformarea malignă a chistului ovarian. Nu se cunosc precis cauzele ce determină această evoluție, dar s-au identificat o serie de condiții favorizante și anume: vârsta avansată (menopauza), fumatul, obezitatea, lipsa unei sarcini dusă la termen și lipsa alăptatului, medicația hormonală stimulantă a ovulației (precum Clomidul), terapia de substituție hormonală, istoricul personal sau familial de cancer ovarian, cancer de sân sau colorectal (risc crescut au mai ales persoanele cu mutații ale genelor BRCA).

Diagnosticul este precizat cu ajutorul ecografiei transvaginale care poate depista chistul ovarian și îi descrie caracterele.

Informații suplimentare mai pot fi obținute și prin examinare CT, RMN,  laparoscopie, precum și prin dozarea markerilor tumorali (CA 125 și HE 4) atunci când este cazul.

Chisturile mici, necomplicate, la persoanele tinere, nu necesită tratament. Simpla supraveghere periodică este suficientă pentru a surprinde modificări ce necesită intervenția medicală.

Chisturile persistente la examinări succesive pot răspunde la tratamentul cu contraceptive orale, administrate timp de  3- 6 luni.

Chisturile ovariene care nu răspund la tratamentul medicamentos, cresc de la o examinare la alta, sunt dureroase, se însoțesc de infertilitate  sau au un aspect sugestiv de malignitate  necesită excizia chirurgicală. Operația este cel mai frecvent laparoscopică, dar se poate realiza și prin abord clasic, deschis. Se poate extrage doar chistul cu păstrarea țesutului ovarian sănătos, intervenție ce se numește chistectomie ovariană. Atunci când chistul este aderent la țesutul ovarian, se va extrage întreg ovarul purtător de chist, intervenție numită ooforectomie/ovariectomie.

Dacă chistul ovarian este malign, atunci intervenția va îndepărta ambele ovare împreună cu uterul, precum și cu  țesuturi adiacente suspecte de invazie; operația poate fi însoțită de chimioterapie și de radioterapie.

Pentru a preveni astfel de situații este indicat să vă prezentați la controlul medical anual, chiar dacă nu aveți manifestări clinice  îngrijorătoare.