Aceasta este o dilema apărută odată cu dezvoltarea anesteziei operatorii care a permis operația cezariană electivă : din motive legate in principal de durerile asociate nașterii, unele femei însărcinate au inceput să solicite operația cezariană ca modalitate de finalizare a sarcinii, chiar dacă nu existau motive medicale pentru acest tip de naștere. Ulterior însă, îmbunătățirea tehnicilor anestezice a permis analgezia pe durata travaliului , ceeea ce a făcut ca opțiunile femeilor legate de naștere sa fie centrate de criterii medicale.

Din punct de vedere medical, nașterea naturală  este evoluția firească a lucrurilor pentru orice femeie însărcinată, tânăra, fără probleme de sănătate și a cărei sarcină s-a dezvoltat fără complicații.

Operația cezariană reprezintă o alternativă la nașterea naturală atunci când aceasta din urmă nu se poate desfășura in condiții de siguranță pentru mamă și copil.

Desigur că nașterea naturală, fiind fiziologică (corpul uman este făcut să nască in acest mod), are multiple avantaje: –  prin participarea activă la naștere,  mama devine mai increzătoare în forțele proprii, se simte pe deplin împlinită odată cu venirea pe lume  a copilului și este astfel mai bine pregătită pentru noua etapă a vieții pe care o va incepe alături de copilul ei. De altfel, mamele care au născut natural descriu experiența lor ca fiind unică, fericită, oricând repetabilă !

Spre deosebire de nașterea prin operație cezariană, recuperarea maternă este mai rapidă și durerile abdominale după nașterea naturală sunt mult mai mici; durata spitalizării este astfel mult redusă, max 24-48 de ore, iar riscul de hemoragii, de tromboze/ embolii , ca și de leziuni de organe interne este iarăși limitat comparativ cu operația cezariană.

După nașterea naturală, copilul poate fi pus la san imediat, întărind legătura afectivă dintre mamă și copil. Aceasta deoarece contactul fizic cu proaspăta mămică este deosebit de benefic pentru copilul său, iar lactația este deja prezentă ca urmare a hormonilor ce acționează in ultimele săptămâni de sarcină și mai ales in travaliu. Cu ocazia nașterii și a alăptatului, celulele glandulare mamare se maturează și devin mai puțin vulnerabile la acțiunea factorilor carcinogeni inductori ai cancerului de sân. Astfel încât, alăptatul acționează ca un factor protector față de cancerul de sân. Pe de altă parte, după operația cezariană, lactația se instalează în decurs de câteva zile, timp in care copilul este alăptat articial, ajungând deseori sa refuze laptele matern care „vine mai greu”.

Copilul născut pe căi naturale are un risc mai mic de a dezvolta boli respiratorii  pe parcursul vieții, deoarece trecerea prin canalul nașterii și descărcările crescute de epinefrină in timpul travaliului și al expulziei  realizează golirea plămânilor de lichidul intraalveolar și ii pregătește pentru viața extrauterină. Acestea, împreună cu expunerea la bacteriile din canalul nașterii, ii cresc copilului imunitatea și ii reduc riscul de astm bronșic, de alergii medicamentoase, precum și riscul de a dezvolta intoleranță  la lactoză in primii ani de viață.

Mămicile care nasc natural au un prognostic mai bun pentru cea de-a doua sarcina, nașterea care urmează este de regulă mai ușoară și cu un travaliu mai scurt.

Pe de altă parte, nașterea naturală poate genera tulburări emotionale și anxietate legate de teama mamei că nu va face față efortului necesar pentru a aduce pe lume copilul. Pentru ameliorarea durerilor din timpul travaliului, se poate recurge la una dintre tipurile de anestezie ce se oferă la naștere. Cea mai frecvent utilizată este anestezia peridurală; aceasta este foarte eficientă, însă are dezavantajul ca nu asigură o bună cooperare a mamei la momentul expulziei. Ca alternative la analgezia peridurală, mama mai poate opta pentru o sedare cu tranchilizante și anestezie locală ( infiltrația perineală) care permite sincronizarea efortului expulziv al mamei cu contracția uterina la momentul   nașterii copilului, dar nu asigură o analgezie la fel de bună ca anestezia peridurală.

De asemenea, deși  rare, unele complicații pot insoiti nașterea naturală. Dintre aceastea, o atenție deosebită trebuie acordată sângerărilor uterine din postpartum (perioada imediat următoare expulziei copilului și a placentei). Aceste hemoragii sunt datorate contracțiilor insuficiente ale uterului și apar mai frecvent după travalii lungi, epuizante, cu feți mari. Sarcinile cu feți mari reprezinta de altfel o indicație pentru nașterea prin operație cezariană, evitându-se astfel riscul de relaxare uterină și sângerare în postpartum.

Prelungirea tranșei de epiziotomie și lacerația perineului care poate merge până la incontinență anală sunt alte complicații ale nașterii naturale. Trecerea copilului prin canalul de naștere destinde mult părțile moi materne și poate cauza slăbirea elementelor de susținere ale planșeului perineal, ceea ce poate conduce in timp la incontinență urinară. Tranșa de epiziotomie poate genera dureri la contactul sexual in primele 3 luni de la naștere. Însă cel mai frecvent, sutura perineală se vindeca fără complicații, astfel că această dispareunie dispare după primele luni.

Contracțiile uterine din timpul travaliului pot realiza o compresie a cordonului ombilical, generând hipoxie fetală (lipsa de oxigen), situație periculoasă pentru organele vitale ale fătului: creier si inimă.  Această complicație poate fi depistată prin monitorizarea cardiotocografică a travaliului, însoțită de o medicație corespunzătoare care să asigure bunăstarea fetală. Dacă suferința fetală datorată compresiei cordonului ombilical persistă în ciuda medicației administrate , se va recurge la terminarea nașterii prin operație cezariană.

Copilul  mai poate suferi in cursul nașterii naturale o serie de leziuni fizice, cum ar fi fractura de claviculă ce apare mai frecvent în cazul nașterilor cu feți mari, eventual cu mama diabetică. Majoritatea leziunilor traumatice de la naștere se vindecă fără sechele, însă pentru a reduce riscul unor astfel de leziuni , se poate decide  nașterea prin operația cezariană la mamele al căror făt este apreciat a fi mare in sarcina ajunsă la termen( peste 4000 g ).

Majoritatea acestor complicații pot fi prevenite prin supravegherea medicală a sarcinii, prin dirijarea atentă a travaliului și asistarea corespunzătoare a nașterii. Atunci când în evoluția sarcinii sau a travaliului identificăm factori ce pot pune in pericol sănătatea mamei sau a copilului ei nenăscut, trebuie sa recurgem la nașterea prin operație cezariană. Desigur că și operația cezariană are riscurile și dezavantajele ei , însă o practicăm atunci când nașterea naturală se dovedește a avea riscuri mai mari.             

Ps : Pozele din acest articol arată copii de a căror dezvoltare intrauterină și naștere m-am îngrijit personal și care mi-au lăsat amintiri frumoase. Pentru protecția lor , imaginile sunt editate .