Diabetul zaharat este cea mai frecventa complicatie medicala asociata sarcinii si are ca trasatura principala valori anormal crescute ale glicemiei. Controlul riguros al nivelului de glucide in sangele matern in perioada periconceptionala, ca si pe durata gestatiei, asigura o evolutie fara complicatii a sarcinii la femeile cu diabet, precum si aducerea pe lume a unui bebelus sanatos.
Afectiunea diabetica poate fi descoperita inaintea sarcinii si in aceasta situatie poarta denumirea de Diabet Zaharat Pregestational. Cand diabetul este descoperit in cursul sarcinii este numit Diabet Zaharat Gestational ( DZG). Acesta din urma apare datorita alterarii metabolismului glucidic asociata adaptarii inadecvate a organismului matern la modificarile hormonale gestationale. DZG apare mai frecvent la persoanele cu istoric familial de diabet, la cele care au nasteri cu feti macrosomi ( greutate fetala la nastere de peste 4000g) in antecedentele personale, precum si la cele cu glicozurie persistenta( pierderea de glucide prin urina) sau avorturi recurente.
La femeile diabetice si cu un control slab al glicemiilor in timpul sarcinii, glucidele materne aflate in exces se transmit fatului, cu stimularea consecutiva a pancreasului fetal pentru a produce cantitati mari de insulina. Insulina fetala are rolul de a mentine in organismului sau un nivel normal de glucide, in ciuda pasajului crescut de zaharuri venite de la mama. In functie de modul in care fatul reuseste sau nu sa controleze in corpul sau nivelul de glucide, consecintele diabetului matern asupra dezvoltarii copilului includ o serie de anomlii, precum:
–avortul spontan cu pierderea sarcinii inainte ca fatul sa fie viabil
-cresterea fetala exagerata (macrosomie), ceea ce poate compromite nasterea naturala
-formarea de lichid amniotic in cantitati mari, complicatie numita polihidramnios, care asociata macrosomiei, poate determina nasterea prematura a unui fat insuficient dezvoltat care necesita ingrjiri prelungite in sectiile de terapie intensiva
–malformatii cardiovasculare, prin tulburari ale metabolismului lipidic, cu productia excesiva de radicalil liberi si dereglari ale apoptozei ( moarte celulara programata)
–deces fetal aparent inexplicabil, mai frecvent dupa varsta de 35 de saptamani de sarcina, cel mai probabil datorat acidozei fetale indusa de catre hiperglicemie
–intarziere de crestere fetala, frecvent asociata hipertensiunii materne cauzata de controlul slab al glicemiei
–hiperinsulinemie neonatala, insemnand un nivel crescut de insulina la nastere, ceea ce poate provoca hipoglicemie severa in primele minute de viata ale bebelusului, mergand pana la coma hipoglicemica
–autismul si intarzierea de dezvoltare neurocognitiva a copilului in primii ani de viata
Din pacate, riscul de a mosteni diabetul de catre copilul prevenit din parinti diabetici este real si este mai mare in cazul copiilor preveniti din parinti cu DZ de tip 2. Conform datelor publicate de American College of Obstetricians and Gynecologists, riscul de mostenire a diabetului este de 3-4 % cand unul dintre parinti are DZ de tip 1 si de 40% cand ambii parinti sufera de DZ de tip 2.
Este evident asadar cat de importanta este diagnosticarea precoce a acestei afectiuni si controlul atent al glicemiilor pe tot parcursul vietii pacientului diabetic, dar mai ales pe durata sarcinii, astfel incat efectele nefaste ale bolii si consecintele ei pe termen lung sa fie evitate.
In prezent sunt disponibile teste specifice de diagnostic al diabetului zaharat, precum si numeroase mijloace terapeutice pentru controlul bolii. Prezentarea timpurie la medic, inca din perioada preconceptionala, si urmarea recomandarilor acestuia adaptate fiecarui caz in parte sunt esentiale pentru ca obiectivul parintilor si al medicului sa fie implinit cu succes: nasterea unui copil sanatos, cu pastrarea starii de sanatate a mamei.