Amanarea voluntara a sarcinii de catre femeile de varsta fertila, unele boli ale copilariei sau ale adolescentei, tratate incorect, afectiunile oncologice survenite la varsta tanara, precum si stilul de viata nesanatos, ascociat cu stress, exces ponderal, fumat, suplimente hormonale menite sa ne ajute sa aratam ‘mai bine’, ne pot afecta capacitatea de conceptie naturala a unui copil. Fenomenul ia amploarea in ultima perioada si din ce in ce mai multe cupluri constata ca au dificultati majore in a obtine o sarcina viabila, iar dorinta de a avea copii devine un vis din ce in ce mai greu de implinit.
Imposibilitatea de a obtine o sarcina, pe cai naturale, de catre un cuplu de varsta reproductiva defineste infertilitatea de cuplu. In raport cu varsta femeii, diagnosticul se stabileste dupa 1 an sau 6 luni de incercari nereusite de a ramane insarcinata.
Odata ce s-a ajuns la aceasta constatare, cuplul trebuie sa se adreseze serviciilor de medicina reproductiva. Ca urmare a solicitarilor mereu crescande din domeniul infertilitatii, in ultimele decade tehnicile de reproducere umana asistata au cunoscut o dezvoltare fara precedent , atingandu-se in prezent un nivel ce vizeaza perfectiunea.
In cadrul departamentului de infertlitate si medicina reproductiva, cuplul este preluat de catre medicul ginecolog si parcurge impreuna cu acesta primii pasi in stabilirea cauzelor dificultatilor de conceptie. Acesti pasi includ analize hormonale, hematologice, genetice si infectioase, o spermograma, precum si testarea permeabilitatii tubare prin instilarea intrauterina a unei substante de contrast cu evaluarea traseului acesteia prin ecografie (histerosonografie) sau radiologie (histerosalpingografie).
In functie de afectiunile identificate, tratamentul cuplului infertil necesita evaluarea interdisciplinara, fiind implicati si medicul urolog androlog, hematolog, genetician si embriolog.
Se apreciaza ca aproximativ 25% din cuplurile infertile au cauze inexplicabile. In cazul acestora, ca si in situatiile in care motivul infertilitatii nu poate fi tratat medicamentos ori chirurgical, medicul recurge la tehnicile de reproducere umana asistata . Acestea includ proceduri simple, cum ar fi inseminarea intrauterina de spermatozoizi selectati in laborator, ori tehnici mai laborioase de fertilizare in vitro a gametilor proprii sau de la donator, cu obtinerea unor embrioni ce pot fi evaluati genetic inainte de a fi implantati in uterul mamei.
Exista asadar solutii pentru fiecare cuplu care isi doreste un copil, insa drumul pe care il parcurgem cu fiecare caz in parte este diferit, in raport cu motivul infertilitatii.
Uneori, sarcina se obtine usor, prin gesturi minime de corectare a catorva aspecte esentiale sau printr- o singura precedura de IUI (inseminare intrauterina) sau de FIV (fertilizare in vitro).
Alteori insa , ne confruntam cu afectiuni care fac dificila obtinerea sau pastrarea unei sarcini, cum ar fi bolile autoimune, mutatiile genetice, alterarea grava a spermatogenezei, malformatii genitale, endometrioza si/sau adenomioza cu pierderea precoce a rezervei ovariene, diverse tumori genitale, tulburari endocrinologice sau hematologice. In aceste cazuri, sunt necesare multiple preceduri de reproducere umana asistata, iar rabdarea si increderea pacientilor in reusita tehnicilor folosite de catre medicul curant sunt puse greu la incercare. Cu atat mai mult, cu cat tratamentele necesare pentru fertlizarre in vitro se pot insoti uneori de complicatii, cum ar fi sindromul de hiperstimulare ovariana (OHSS) care, desi rar, poate imbraca forme de gravitate diferita.
Drumul parcurs de un cuplu infertil de la diagnostic si pana la momentul in care isi va strange copilul in brate poate fi asadar lung si plin de provocari, insa cu perseverenta si incredere in reusita, de cele mai multe ori ajungem acolo unde ne-am propus.