Arhiva categoriei: Ginecologie

Fibromul uterin: cauze, simptome, tratament

 

Fibromul uterin este o tumora benigna dezvoltata din stratul muscular al uterului. Se mai numeste si leiomiom sau miom. Este cea mai comuna patologie benigna a tractului genital feminin, afectand 70-80% din femeile de varsta fertila.

Fibromul uterin poate fi unic sau multiplu, cu dezvoltare : subseroasa (spre stratul extern al uterului), intramurala (in grosimea peretelui uterin) sau submucoasa (sub stratul intern al uterului). Are cel mai frecvent o forma rotund ovalara, dar poate avea si un pedicul cu baza mica de implantare. Uter polifibromatos, Dr Neamu Ramona

Dimensiunile fibroamelor uterine  variaza de la cativa mm, nedectabili prin metode clinice si paraclinice, pana la mase tumorale voluminoase ce distorsioneaza uterul si modifica anatomia pelvina.

Simptome :

Studiile clinice au aratat ca majoritatea fibroamelor uterine sunt asimptomatice si numai 10-20% se insotesc de manifestari clinice. Dintre acestea, sangerarea uterina anormala este cea mai frecventa expresie clinica a fibromatozei uterine, in special a fibroamelor cu localizare submucoasa si cu deschidere intracavitara (dezvoltate deci catre interiorul uterului).  Acestea pot sa dea sangerari importante chiar si atunci cand au dimensiuni mici.  Sangerarea uterina se prezinta initial ca o menstruatie abundenta, prelungita, cu cheaguri. Ulterior, apar sangerari uterine neregulate, cu o frecventa si intensitate variabile, impredictibile. Pierderile de sange se vor insoti indubitabil de catre un anumit grad de anemie, in raport cu vechimea si amploarea episoadelor hemoragice.  Sindromul anemic odata instalat isi va produce efectele: slabiciune, fatigabiliatate, ameteli, reducerea capacitatii de concentrare, scaderea imunitatii si cresterea susceptibilitatii la infectii de toate tipurile.

Fibroamele uterine sunt o cauza importanta de  infertilitate:  atunci cand sunt localizate subendometrial si la nivelul coarnelor uterine impiedica implantarea oului, favorizand uneori sarcina extrauterina; in localizarea intramurala interfera cu procesele de distensie uterina si nu permit dezvoltarea corespunzatoarea a sarcinii., avand drept consecinta avortul, nasterea prematura sau prezentatii anormale ale fatului. In timpul travaliului, fibromatoza uterina poate provoca diskinezii severe prin tulburarea contractilitatii miometrului cu afectarea consecutiva a fatului si terminarea nasterii prin operatie cezariana. In primele ore de dupa nastere, fibroamele uterine pot sangera necontrolat, facand necesara histerectomia de hemostaza.

Durerea pelvina resimtita ca o senzatie de presiune in anumite zone ginecologice, accentuata la efortul fizic si la contactul sexual, este o alta manifestare clinica a fibromului uterin. Durerea pelvina intensa, in punct fix, asociata cu febra, sugereaza torsiunea unui fibrom pediculat sau necrobioza septica a acestuia.images

Presiunea progresiva, realizata de catre uterul fibromatos la nivelul organelor vecine, impiedica functionarea normala a acestora.

Atunci cand efectul compresiv se exercita asupra vezicii urinare, se reduce volumul acesteia si capacitatea ei de contentie. Din acest motiv, pot sa apara  urinari frecvente, inclusiv noaptea, precum si  incontinenta urinara (pierderi necontrolate de urina) si, mai rar, retentie acuta de urina. Efectul compresiv exercitat asupra ureterelor si/sau a vezicii urinare poate avea ca rezultat staza urinara si infectarea consecutiva a urinii. Atunci cand uterul fibromatos ajuns la dimensiuni mari produce obstructia completa a unuia dintre uretere, imposibiltatea evacuarii urinii produse de catre rinichi poate avea drept consecinta hidronefroza cu afectarea rinichiului de partea respectiva.

Efectul compresiv realizat de catre fibromul uterin asupra tractului digestiv poate cauza constipatie, meteorism  abdominal, flatulenta.

Atunci cand uterul fibromatos are un efect compresiv asupra structurilor  vasculare invecinate  (vasele iliace), se produce jenarea circulatiei sangvine si limfatice de la nivelul pelvisului si a membrelor inferioare. Primele semne de afectarea vasculara sunt reprezentate de  hemoroizi, dureri la nivelul picioarelor si varice hidrostatice.

Cauze:

Se apreciaza ca in etiopatogenia firbomului uterin intervin urmatorii factori :

genetici– aproximativ 30% din pacientele cu fibrom uterin au rude de gradul I cu aceasta patologie

-hormonali-estrogenii si progesteronul sunt hormoni produsi de ovare si intervin in procesele de regenerare a endometrului; acesti hormoni au receptori la nivelul celulelor fibromatoase si stimuleaza devoltarea lor; odata cu instalarea menopauzei, nivelul acestor hormoni se reduce semnificativ, iar fibromul uterin scade in dimensiuni si se atrofiaza

factori de crestere (IGF,PDGF etc)

Exista pentru fibromatoza uterina o serie de conditii favorizante: pe langa predispozitia ereditara, mai sunt incriminate obezitatea, deficitul de vitamina D, prima menstruatie aparuta la o varsta mica (10 ani), alimentatia bogata in  carne rosie si saraca in vegetale, consumul de alcool, in special consumul de bere, hipertensiunea arteriala.

Ritmul de crestere a unui nodul fibromatos este variabil: el poate creste mai repede sau mai lent, poate stationa o perioada de timp sau se poate multiplica rapid. Fibroamele pot creste mult pe durata sarcinii si regreseaza dupa nastere, odata cu reducerea dimensiunii uterului. De asemenea, fibroamele uterine involueaza odata cu instalarea menopauzei, cand se reduce considerabil stimulul hormonal.

Diagnosticul: se bazeaza pe examenul clinic, pe vizualizarea ecografica a nodulilor fibromatosi, pe examenul RMN al pelvisului, precum si pe histeroscopie, investigatie care permite vizualizarea nodulilor situati intramural si subendometrial. Totodata, histeroscopia face posibila extirparea fibroamelor care proemina in interiorul cavitatii uterine .                       histeroscopie dr neamu ramona

Tratament

Optiunile terapeutice in cazul fibromatozei uterine sunt chirurgicale sau medicamentoase.

Tratamentul chirurgical consta in extiparea nodulului fibromatos sau a uterului formator de fibroame. Acest tratament este necesar atunci cand fibroamele ating dimensiuni mari, se insotesc de dureri pelvine si jeneaza activitatea organelor vecine sau atunci cand pacienta are episoade hemoragice frecvente asociate cu anemie. De asemenea, tratamentul chirurgical mai este indicat si in situatia in care fibroamele cauzeaza infertilitate.

Terapiile chirurgicale disponibile in prezent includ miomectomia (extirparea exclusiva a fibromului  uterin), efectuata pe cale laparoscopica sau histeroscopica, interventie minim invaziva, indicata la persoanele tinere care isi doresc pastrarea uterului din motive legate de fertilitate sau de statica pelvina.Fibrom histeroscopie, Dr Neamu Ramona

Alternativa la miomectomie este histerectomia (extiparea in intregime a uterului fibromatos) , efectuata pe cale laparoscopica sau vaginala, operatie indicata la pacientele cu noduli fibromatosi multipli a caror anatomie pelvina este complet modificata si/sau care nu-si mai doresc copii.                 Laparoscopie Dr Neamu Ramona

De mentionat ca fibroamele uterine sunt formatiuni tumorale benigne care sunt bogat vascularizate, iar excizia chirurgicala a acestora se poate insoti de o sangerare intraoperatorie importanta. Pierderile de sange asociate unei interventii minim invazive sunt de cele mai multe ori reduse. Exista situatii insa in care , din motive legate de sangerare, o operatie inceputa laparoscopic sau histeroscopic este convertita la una clasica, abdominal-deschisa. Rata de conversie tine de topografia si marimea fibroamelor, dar si de experienta medicului in chirurgia minim invaziva.

O alta procedura minim invaziva de tratament a unui nodul fibromatos este embolizarea arterei uterine. Acesta interventie presupune injectarea sub control radiologic a unei substante care produce obstructia arterei care perfuzeaza fibromul cu sange, avand ca rezultat necroza leiomiomului si ulterior eliminarea lui. Metoda are avantajul unei spitalizari reduse, dar rata complicatiilor si necesitatea reinternarii este destul de ridicata. De asemenea, nu se cunosc efectele pe termen lung ale devitalizarii unui segment din peretele uterin (mai multe sudii care urmaresc acest aspect sunt in derulare).

embolizare

Tratamentul medicamentos consta in administrarea temporara a unor produse de supresie hormonala (agonisti de gonadoliberine sau modulatori selectivi ai receptorilor progesteronici) care au ca rezultat involutia fibroamelor uterine. Aceste terapii sunt utile atunci cand fibroame mici sunt o cauza de infertilitate sau produc sangerari vaginale importante si anemia consecutiva. Dezavantajele acestui tip de tratament sunt legate de reactiile adverse ( bufeuri, insomnii etc) si de faptul ca , dupa incetarea supresiei hormonale, fibroamele isi reiau cresterea. Supresia hormonala medicamentoasa reprezinta totusi o solutie pentru rezolvarea temporara a nodulilor fibromatosi asociati cu simptomatologie severa.

Pentru fibroamele asimptomatice, simpla monitorizare in timp poate fi suficienta. Reevaluarea periodica va tine seama de dimensiunea, numarul, localizarea si structura nodulilor fibromatosi. Cresterea rapida a unui miom poate fi un semnal de alarma cu privire la posibila transformare maligna a acestuia (leiomiosarcom).  Modificarea structurii interne a fibromului se poate datora obstructiei vaselor care perfuzeaza nodulul cu sange, urmata de degenerescenta sa edematoasa, hialina, calcara sau de necroza interna; aceasta necroza poate fi aseptica sau septica, insotindu-se de durere pelvina intensa, febra si scurgere vaginala modificata. In toate aceste situatii este necesara indepartarea chirurgicala a uterului fibromatos.

 

 

 

Histeroscopia

Histeroscopia este o procedură minim invazivă  ce permite vizualizarea in timp real a cavității uterine. Are avantajul că permite diagnosticul precis al afecțiunilor intrauterine și ,de multe ori, tratamentul corespunzător, fără ca funcțiile ori anatomia uterului să fie modificate. Intervenția necesită un timp scurt de spitalizare, care depinde mai degrabă de tipul anesteziei ce a fost necesară

.histeroscopieHisteroscopia vă poate fi de ajutor dacă suferiți de infertilitate, de sângerări uterine anormale, de polipi sau tumori intrauterine, retenție de placentă sau de DIU, anomalii anatomice ori sinechii intrauterine.

polip endometrial

Histeroscopul poate ghida medicul și pentru efectuarea biopsiei de endometru. La cazurile cu infertilitate, histeroscopia poate fi asociată cu proceduri laparoscopice.

orificiu tubar hipoton

Preoperator, este necesar să comunicați medicului dacă suferiți de tulburări de coagulare și/sau urmați tratament cu anticoagulante, ca warfarină sau aspirină, dacă știți să aveți alergii la anumite medicamente, suferiți de boli cardiace sau respiratorii ori urmați vreun tratament cronic.

Este bine de știut că histeroscopia nu se practică la persoanele insărcinate și nici la cele care suferă de  infectie pelvina sau de cancer de corp ori de col uterin.

Dacă împreună cu medicul dvs. ați ajuns la concluzia că histeroscopia este necesară pentru dvs., atunci trebuie să aveți in vedere că intervenția se practică în prima săptămână după terminarea menstruației. La persoanele aflate la menopauză, intervenția se poate practica oricând.

histeroscopie dr neamu ramona

Este recomandat să discutați cu medicul dvs despre anestezia de care aveți nevoie pentru procedură: aceasta poate fi anestezie locală, regională sau generală, în funcție de tipul histeroscopiei și de patologia uterină existentă.

Histeroscopia poate avea o durată cuprinsă între 5 minute și o oră, însă ulterior pacienta are nevoie de câteva ore de supraveghere medicală, timp în care poate resimți crampe abdominale, însoțite de o scurgere vaginală sangvinolentă. Aceste simptome pot să persiste una- două zile sau pot să lipsească de la început. Este indicat ca la externare sa fiți însoțită și să nu conduceți dvs. mașina. Majoritatea pacientelor își reiau activitatea normală în ziua imediat următoare intervenției.

Dacă, după ce ați părăsit spitalul, apar dureri abdominale intense, febră și/sau sângerări uterine abundente trebuie să anunțați medicul imediat și să reveniți la controlul medical.

De asemenea, este util să discutați cu medicul dvs. orice situație care vă ingrijorează și să cereți toate informațiile legate de procedură sau de rezultatele testelor efectuate.

 

 

Chistul ovarian

Chist ovarian Dr Neamu Ramona

Chistul ovarian este o formațiune sacciformă, plină cu lichid , dezvoltată la nivelul ovarului. Afecțiunea se întâlnește frecvent la femeile de vârstă fertilă, iar majoritatea chisturilor ovariene sunt asimptomatice și pot să dispară după câteva luni, fără tratament. Unele chisturi ovariene se pot rupe sau torsiona , declanșând o durere  șocogencă și sângerare intraabdominală. Alte chisturi se pot transforma malign. Aceste complicații trebuie evitate, de aceea este necesar controlul medical periodic cu  depistarea și înlăturarea acestor chisturi înainte ca ele să se complice.

Ovarul este organ pereche situat de o parte și de alta a uterului. Are rol important în reproducere, prin activitatea hormonală și prin maturarea foliculară ce are ca finalitate eliberarea ovocitului, celula primordială feminină. Procesul se numește ovulație și are loc lunar, la mijlocul ciclului menstrual. Foliculul ovarian de la nivelul căruia s-a eliberat ovocitul se transformă în corp galben gestațional ( dacă ovocitul a fost fertilizat) sau în corp luteal (dacă ovocitul nu a fost fertilizat) și se resoarbe. Cea mai comună formă de chist ovarian și cel mai puțin periculos-chistul funcțional-apare atunci când ovocitul nu se eliberează de la nivelul formațiunii foliculare ovariene sau, dacă a fost eliberat, foliculul ovarian restant nu se resoarbe.

ovarian-cyst2[1]

Alte forme de chist ovarian sunt:

ovarul polichistic– foliculul selectat pentru ovulație nu mai eliberează ovocitul și se transformă chistic, rezultând în timp multiple chisturi de dimensiuni reduse

-chistul dermoid-se dezvoltă din celulele germinale (celule din care se formează ovocitele) și de aceea pot conține fire de păr, fragmente de piele, dinți; sunt cel mai frecvent benigne, dar necesită tratament chirurgical

Chist Endometriozic, dr Neamu Ramona

-endometriomul– apare la femeile cu endometrioză, afecțiune în care tesutul ce căptușește cavitatea uterină (endometrul) se dezvoltă înafara uterului, în acest caz, la nivelul ovarului; chistul endometriozic este de obicei dureros și afectează fertilitatea

-chistadenomul– este o cavitate plină cu lichid seros sau mucos dezvoltată la suprafața ovarului; poate atinge dimensiuni mari și atunci necesită intervenție chirugicală pentru extragere.

Laparoscopie Dr Neamu (4)

Un chist ovarian poate evolua mult timp fără manifestări clinice și este frecvent descoperit  întâmplător, la controlul medical de rutină. Atunci când se însoțește de simptome, acestea pot fi :

-balonare sau durere abdominală, senzație de sațietate precoce, greață sau vomă;

-nevoia de a urina des sau dificultăți la urinare;

-durere vagă în partea inferioară a spatelui, durere la contactul sexual;

-menstruații dureroase și sângerări uterine anormale;

–creștere ponderală.

Ruptura sau torsiunea chistului reprezintă urgențe medico-chirurgicale ce sunt anunțate de durere abdomino-pelvină intensă, lancinantă, însoțită eventual de febră sau vomă. În acest caz, este indicat să ajungeți la medic în cel mai scurt timp !

Laparoscopie Dr Neamu

 O altă complicație ce poate apărea este transformarea malignă a chistului ovarian. Nu se cunosc precis cauzele ce determină această evoluție, dar s-au identificat o serie de condiții favorizante și anume: vârsta avansată (menopauza), fumatul, obezitatea, lipsa unei sarcini dusă la termen și lipsa alăptatului, medicația hormonală stimulantă a ovulației (precum Clomidul), terapia de substituție hormonală, istoricul personal sau familial de cancer ovarian, cancer de sân sau colorectal (risc crescut au mai ales persoanele cu mutații ale genelor BRCA).

Diagnosticul este precizat cu ajutorul ecografiei transvaginale care poate depista chistul ovarian și îi descrie caracterele.

20160323_095319

Informații suplimentare mai pot fi obținute și prin examinare CT, RMN,  laparoscopie, precum și prin dozarea markerilor tumorali (CA 125 și HE 4) atunci când este cazul.

Chisturile mici, necomplicate, la persoanele tinere, nu necesită tratament. Simpla supraveghere periodică este suficientă pentru a surprinde modificări ce necesită intervenția medicală.

Chisturile persistente la examinări succesive pot răspunde la tratamentul cu contraceptive orale, administrate timp de  3- 6 luni.

20150710_162057

Chisturile ovariene care nu răspund la tratamentul medicamentos, cresc de la o examinare la alta, sunt dureroase, se însoțesc de infertilitate  sau au un aspect sugestiv de malignitate  necesită excizia chirurgicală. Operația este cel mai frecvent laparoscopică, dar se poate realiza și prin abord clasic, deschis. Se poate extrage doar chistul cu păstrarea țesutului ovarian sănătos, intervenție ce se numește chistectomie ovariană. Atunci când chistul este aderent la țesutul ovarian, se va extrage întreg ovarul purtător de chist, intervenție numită ooforectomie/ovariectomie.

Laparoscopie Dr Neamu (2)

Dacă chistul ovarian este malign, atunci intervenția va îndepărta ambele ovare împreună cu uterul, precum și cu  țesuturi adiacente suspecte de invazie; operația poate fi însoțită de chimioterapie și de radioterapie.

Pentru a preveni astfel de situații este indicat să vă prezentați la controlul medical anual, chiar dacă nu aveți manifestări clinice  îngrijorătoare.

 

 

 

 

 

Preventia cancerului de san

20150713_111836-1-1Pentru preventia cancerului de san este necesar sa cunoastem conditiile de viata si de mediu ce favorizeaza dezvoltarea acestei boli si sa incercam, pe cat posibil, sa le identificam in viata noastra si sa le corectam. Dintre conditiile ce tin de stilul de viata, cele mai importante lucruri, pe care o femeie le poate face pentru a-si reduce riscul de cancerul mamar, sunt crearea unor obiceiuri alimentare sanatoase si renuntarea la unele activitati daunatoare, cum sunt fumatul si consumul de bauturi alcoolice, in asociere cu intretinerea regulata a unor activitati fizice usoare. Voi detalia mai jos aceste aspecte.

In prezent, se considera ca alimentatia nesanatoasa este responsabila pentru 30-40% din cancere. Nu exista alimente care sa previna cancerul, dar o alimentatie sanatoasa poate imbunatati imunitatea, reducand astfel riscul de cancer. O alimentatie bogata in fructe, legume si cereale, crescute fara pesticide, asigura organismului elementele nutritive de care are nevoie pentru a fi in cea mai buna forma si ne protejeaza de substantele chimice care ar putea induce transformarea celulelor glandulare normale in celule canceroase.

Studiile au aratat ca adolescentele care au o dieta bogata in grasimi au un risc crescut de a dezvolta cancer de san pe parcusul vietii. Un aport crescut de grasimi conduce la obezitate, iar excesul de tesut adipos produce estrogeni in plus. Excesul de estrogeni este implicat in dezvoltarea CS.

Iata ce ne recomanda nutritionistii:alimentatie_sanatoasa_08262600

-incercati sa va mentineti greutatea corporala in limite normale (BMI intre 18,5 si 24,9 )

-consumati mai multe fructe si legume ( cel putin 5 portii pe zi) : morcovi, telina, spanac, praz, broccoli, zucchini, ciuperci, ceapa, salata verde, varza, rosii (cat mai des), struguri si fructe de padure

-reduceti aportul de grasimi, astfel incat acestea sa reprezinte mai putin de  20% din totalul caloriilor/zi; puteti incepe prin a renunta la alimentele bogate in grasimi, cum sunt prajelile si margarina, prin reducerea consumului de unt si de crema de branza, precum si a consumului de carnuri prelucrate si de mezeluri

-atentie la consumul de proteine: unele studii au sugerat ca exista o legatura intre carnea rosie si cancerul de san, carnea de vita fiind considerata o sursa de hormoni ; prin urmare, este indicat sa variati sursele de proteine si sa optati pentru carnea de peste, miel sau pasare; de asemenea, puteti folosi fasolea si lintea ca fel principal la masa.

Studiile au aratat ca nutrientii ce se gasesc in diferite alimente lucreaza impreuna pentru a aduce beneficii sanatatii noastre. De aceea, se recomanda sa diversificam cat mai des alimentatia. Se considera ca o alimentatie de origine vegetala este mai sanatoasa decat una de origine animala. Elementele de care ar trebui sa tinem cont atunci cand ne alegem alimentele, sunt:

1. Substantele fitochimice: se apreciaza ca acestea protejeaza celulele de modificari ce ar putea conduce la cancer. Putem gasi astfel de substante in fructe, legume, cereale, fasole etc.  Substante fitochimice sunt beta carotenii si carotenoizii din morcovi, resveratrolul din vinul rosu, polifenolii din ceai, izotiocianatii din crucifere(varza, broccoli, conopida).

Flavonoidele se gasesc in cereale, legume si fructe. Cele din soia si naut sunt fitoestrogeni si actioneaza ca un estrogen slab, blocand receptorii pentru estrogenul propriu al organismului, iar prin aceasta reduc riscul de cancer indus de excesul de estrogen.

Antioxidantii ne protejeaza de radicalii liberi (molecule instabile rezultate din actvitatea celulara). Surse de radicali liberi sunt poluarea, fumatul, radiatiile si ierbicidele. Radicalii liberi actioneaza prin afectarea genetica a celulelor care sunt deviate de la cresterea si functionarea lor normala, rezultand dezvoltarea cancerului. Antioxidantii se gasesc in broccoli, varza, conopida, varza de Bruxelles, cartofi, morcovi, telina, porumb, mango, pepene galben, portocale, spanac, nuci, salata verde, ulei de peste, cereale, rosii, afine, capsuni, ceai negru si ceai verde. In general, se considera ca fructele si legumele de culoare inchisa au un continut mai ridicat de antioxidanti.

Antocianinele sunt dovedite a avea proprietati antiinflamatorii si antitumorale. Acestea dau culoarea inchisa strugurilor, afinelor, fructelor de padure si zmeurei.

Sulfurile din usturoi si ceapa cresc imunitatea. 

2.Acizii grasi de tip omega -3, substante ce sunt implicate in multe reactii ale organismului si in special in raspunsul imun. Acizii grasi de tip omega-3 nu se produc in corpul nostru si sunt furnizati doar prin alimentatie. Acestia protejeaza impotriva bolilor cardiace( previn aritmiile cardiace), reduc ateroscleroza si nivelul de colesterol de tip LDL( daunator) si pe cel de trigliceride serice. Acizii grasi de tip omega 3 sunt o sursa excelenta de lignani, substante ce actioneaza ca un estrogen slab: se leaga de receptorii pentru estrogeni, blocandu-i si avand astfel un efect antiestrogen.Concentratii mari de acizi grasi omega -3 se gasesc in pestele  oceanic de tip somon, ton, sardine, hering, cod, rechin. Concentratii mai mici din acest nutrient se gasesc si in plante, precum semintele de in, nuci, fasole, soia.

3.Soia  are multiple beneficii alimentare, datorita continutului de proteine si de substante fitochimice. Soia contine inhibitori de protein-kinase ce ajuta la functionarea si cresterea normala a celulelor, fitosteroli si saponine implicate in mentinerea nivelulului  de cholesterol, precum si acid fenolic si fitati ce sunt antioxidanti. De asemenea, soia contine isoflavone, substante ce actioneaza ca un estrogen slab, blocand receptorii pentru estrogeni ,iar prin aceasta isoflavonele impiedica actiunea estrogenului endogen in organism si posibil dezvoltarea unei tumori ce are nevoie de un stimul estrogenic mai puternic. In sprijinul acestor afirmatii vine constatarea ca incidenta cancerului de san este mai mica la femeile asiatice care consuma mai des soia si de la o varsta mai tanara, comparativ cu femeile din SUA. Pe de alta parte, datorita continutului bogat in isoflavone, soia este contraindicata  la personale care sufera de cancer de san estrogen-sensibil sau care urmeaza tratamente hormonale.

4.Licopenul, colorant in rosu-portocaliu al legumelor si fructelor, este un puternic antioxidant. Studiile au aratat ca persoanele care consuma cantitati mari de licopen au un risc redus de cancer de plamani, prostata si vezica urinara. Studiile referitoare la protectia ce o poate oferi licopenul impotriva cancerului de col uterin si de san sunt in desfasurare.

5. Usturoiul a fost considerat multi ani o arma importanta impotriva infectiilor si a cancerului. Este cunoscut faptul ca usturoiul reduce nivelul de Helicobacter pylori, bacterie implicata in ulcerul si in cancerul gastric. Substanta activa a usturoiului este alicina, puternic antioxidant. Alicina se elibereaza atunci cand usturoiul este zdrobit, de aceea se considera ca cele mai multe beneficii ne ofera consumul usturoiului crud (in sosuri,salate etc)

6.Semintele de in sunt o sursa importanta de lignani, substante ce au un efect antiestrogen ,iar prin aceasta pot ajuta in lupta importiva cancerului de san. Lignanii se gasesc la niveul coajei de in, astfel incat cea mai buna sursa de lignani este  inul macinat. Acesta este inclus in diverse produse alimentare ca painea cu cereale, briose si alte preparate pentru micul dejun, salate si iaurturi. Semintele de in mai ajuta si la reducerea nivelului de cholesterol de tip LDL si de trigliceride din sange, datorita continutului de acizi grasi de tip omega 3. De asemenea, prin continutul de fibre, contribuie si la buna functionare a intestinelor. Nu exista inca recomandari cu privire la cantitatea de seminte de in ce ar trebui consumata zilnic pentru a beneficia de elementele sale nutritive, dar se considera ca o lingura, doua de seminte de in macinate/zi sunt suficiente.

7.Dieta cu alimente crude (raw food) contine multe fructe, legume, cereale, nuci, seminte etc. bogate in sustante fitochimice ce ajuta la cresterea imunitatii si la protectia impotriva cancerului. Adeptii acestui regim alimentar considera ca prin gatire multe preparate isi pierd calitatile nutritionale, deoarece temperatura ridicata distruge enzimele. O dieta ce exclude prepararea termica a alimentelor are insa si dezavantaje, mai ales daca ea contine si alimente de origine animala (lapte, carne, oua) : acestea pot contine bacterii care pot induce infectii grave. De asemenea, o alimentatie strict raw-vegan(alimente crude de origine vegetala) nu ne asigura necesarul de proteine, calciu, fier si alte minerale importante pentru buna functionare a organismului. Prin urmare, o dieta bogata in alimente de origine vegetala are beneficii importante pentru sanatate, insa ea nu este suficienta pentru acoperirea necesarului zilnic de nutrienti. De aceea, sunt necesare si alimente de origine animala, insa acestea trebuie alese cu grija.

8.Dieta macrobiotica  promoveaza consumul de vegetale, cereale si de alimente minimum procesate.  Lactatele, carnea rosie, ouale, cafeaua si zaharul sunt eliminate, ca si suplimentele de vitamine si minerale. Aceste tip de dieta face parte dintr-un mod de viata macrobiotic ce include si activitatea fizica regulata, limitarea expunerii la substante chimice nocive si pesticide, precum si la radiatii electromagnetice. Prepararea alimentelor se face dupa recomandari stricte, macrobiotice, iar ustensilele de gatit trebuie sa fie doar din lemn, sticla, otel si/sau email. Studiile au aratat ca femeile ce urmeaza o dieta macrobiotica au un nivel de estrogeni usor mai scazut, comparativ cu alte femei, iar acest fapt le poate reduce riscul de cancer de san estrogen sensibil. Bazandu-se pe alimente de origine vegetala, ca si dieta raw-vegan, dieta macrobiotica este bogata in substante fitochimice, dar nu contine elemente nutritive esentiale, precum proteine, calciu , fier etc.

In concluzie, diversificarea este cheia alimentatiei sanatoase, iar originea vegetala a alimentelor trebuie sa fie majoritara, dar nu unica. De mare ajutor ne-ar fi si crearea unor obiceiuri alimentare „bune”, si anume:

–alegeti produse lactate degresate si lapte natural

-evitati alimentele sarate, afumate si muraturile

-alegeti portii mai mici de carne la masa (aprox 90gx2/zi)

-coaceti sau fierbeti mancarea, in loc sa o prajiti

-alegeti la micul dejun sucul 100%  sau fructul ca atare, precum si painea din cereale integrale

-luati gustari de fructe si legume pe timpul zilei: felii de portocale, migdale, morcovi, iaurturi degresate

-consumati mai multe fibre: fructe proaspete, legume si cereale

Fumatul este asociat cu numar crescut de boli, inclusiv cu cancerul de san, fiind un factor ce creste riscul de CS in special la femeile tinere, aflate in premenopauza.Studiile au mai aratat ca si fumatul pasiv este daunator, fiind implicat in cresterea riscului de CS la femeile aflate la menopauza. Fumatul creste si riscul de complicatii respiratorii si de formare de trombi la pacientele in curs de tratament pentru cancerul de san.

Din pacate, fumatul este un obicei destul de greu de inlaturat, insa exista multiple programe care sa va ajute. Daca nu fumati, nu incepeti ! Daca fumati, folositi orice mijloc pentru a renunta !  

Bauturile alcoolice : studiile au aratat ca berea, vinul, lichiorul si celelalte bauturi alcoolice cresc riscul de tumori maligne mamare hormonal sensibile. Alcoolul creste nivelul de estrogeni si induce alterari ale ADN-ului.Pentru a va reduce riscul de cancer de san ar fi util sa renuntati la bauturile alcoolice de orice fel si sa optati pentru cocktail-uri nonalcoolice, iar daca acest lucru este dificil pentru dvs, ar fi benefic sa va limitati consumul de alcool la o bautura, doua pe saptamana.

Activitatile fizice usoare, ca mersul pe jos, efectuate in mod regulat, timp de 4-5 ore pe saptamana,  pot reduce riscul de CS. Rezultatele unui studiu francez publicate in august 2014 au aratat ca activitatile fizice usoare desfasurate de catre femeile in postmenopuaza pe o durata de 4 ani, pot reduce riscul de CS cu 10 %. Din pacate, beneficiul nu se pastreaza daca persoana renunta la miscarea fizica.

Pentru mai multe informatii despre cum va puteti reduce riscul de cancer de san, puteti citi si articolul „Cancerul de san- conditii favorizante”

DEPISTAREA PRECOCE A CANCERULUI DE SAN

       20151216_155624    

Cancerul de san continua san reprezinte o problema de sanatate publica, deoarece reprezinta o cauza principala de mortalitate in randul populatiei feminine  din tara noastra.Totusi, ratele de supravietuire dupa tratamentul cancerului de san s-au imbunatatit in ultimii ani.Acesta imbunatatire se datoreaza si implementarii programelor de screening, de diagnostic si de monitorizare, ceea a permis depistarea precoce a bolii si tratamentul imediat.

Testele de screening le recomandam de rutina persoanelor aparent sanatoase, fara a suspecta la acestea un cancer.
Scopul acestor investigatii este de a depista precoce boala, inainte ca aceasta sa dea simptome.

Testele diagnostic cuprind proceduri pe care le aplicam la paciente la care suspectam un cancer, in baza simptomelor pe care le au sau datorita rezultatelor testelor de screening.
Aceste teste au ca scop confirmarea prezentei cancerului, precum si precizarea extensiei acestuia. Informatiile obtinute ne pot ajuta si pentru stabilirea planului terapeutic.

Testele de monitorizare sunt indicate pacientelor cu cancer, pe durata terapiei si dupa terminarea tratamentului.
Ele au ca scop evaluarea eficientei terapiei aplicate, precum si depistarea recurentelor.

Pentru depistare precoce a cancerului de san, avem la dispozitie urmatoarele investigatii:

Autoexaminarea lunara permite identificarea timpurie a cancerului, situatie in care putem trata cu succes aceasta boala. Autoexaminarea mamara este indicata a fi practicata lunar in prima saptamana dupa terminarea menstruatiei de catre orice femeie, incepand de la varsta de 20 de ani.
Se va nota orice modicare aparuta la nivelul tegumentelor, tesutului glandular, la nivelul mamelonului, precum si la nivelul axilei. Se va nota de asemenea si daca exista  scurgere mamelonara la nivelul sanului.

Examenul fizic realizat de catre medic este indicat ca test de screening, la fiecare 3 ani, pentru pacientele cu varsta cuprinsa intre 20 si 40 de ani, iar pentru cele care au peste 40 de ani, examenul clinic efectuat de catre specialist este indicat anual.

Ultrasonografia mamara este o metoda neinvaziva, neiradianta, cea mai eficace in diferentierea tumorilor solide de cele lichidiene.
Este indicata la pacientele cu nodul mamar, care au mai putin de 30 de ani si nu pot efectua mamografia, dar si in completarea mamografiei atunci cand aceasta a fost permisa si a identificat o masa tumorala la nivelul sanului.
Serveste ca ghid pentru punctia biopsie mamara.2015-07-30 20.57.29
Limitele ecografiei mamare sunt date de faptul ca nu poate preciza prezenta calcificarilor mamare.

Mamografia este utila ca test de screening pentru cancerul mamar si este indicata oricarei femei ce are peste 40 de ani.Aceasta este recomandarea facuta de catre American Cancer Society, American College of Obstetricians and Gynecologists, American Medical Association si de catre American College of Radiology.
Limitele mamografiei sunt date de rezultatele “fals positive” (sugereaza un cancer atunci cand acesta nu exista) si de cele « fals negative » (nu identifica un cancer atunci cand acesta exista).De aceea, se recomanda ca aceasta investigatie sa fie completata si de autoexaminarea lunara practicata de catre pacienta, de examinarea anuala efectuata de catre medicul specialist, precum si de catre ecografia mamara sau RMN-ul de san.
Colegiul Radiologilor Americani a creat un scor numit BI-ARDS(Breast Imaging Reporting an Database System ) care permite uniformizarea constatarilor imagistice si alcatuirea strategiei terapeutice pentru fiecare caz in parte.

RMN de san –indicat ca :
• test de screening pt paciente cu risc crescut de cancer de san(istoric familial, mutatii genetice de BRCA1 si de BRCA2, rude de gradul I care au aceste mutatii genetice, au urmat radioterapie toracica pentru o alta boala canceroasa la o varsta cuprinsa intre 10 si 30 de ani ) ;
• ca test diagnostic pentru pacientele cu formatiuni tumorale mamare palpabile, dar care nu sunt vizualizate la mamografie sau ecografie mamara; pentru pacientele cunoscute cu cancer de san, pentru a stabili daca e vorba de un cancer multicentric sau pentru a evalua sanul contralateral
• ca test de monitorizare, dupa tratament, pentru identifcarea recurentelor

Biopsia este o mica interventie, practicata in scop diagnostic, prin care se recolteaza un fragment tisular de la nivelul zonei modificate mamare. Fragmentul biologic extras este apoi examinat la microscop de catre anatomopatolog. In acest mod se stabileste diagnosticul de certitudine pentru patologia sanului.
Exista mai multe proceduri de biopsie mamara:
-punctia aspirativa cu ac fin si punctia biopsie mamara -proceduri putin invazive, se practica sub anestezie locala cu xilina si nu lasa cicatrice; operatorul va recolta fragmente din zona suspecta cu un ac special prevazut cu lumen; atunci cand nodulul este dificil de localizat(si datorita infiltratiei cu xilina),va folosi ghidajul ultrasonografic; ambele metode au o rata inalta de rezultate „fals negative” (nu indica prezenta cancerului,desi acesta exista)
-biopsia incizionala-procedura invaziva prin care se recolteaza fragmente de tesut tumoral mai mari decat la punctia biopsie; se insoteste de o mica cicatrice mamara; indicata atunci cand rezultatul de la punctia biopsie este neconcludent
-biopsie excizionala-procedura invaziva prin care se extirpa intreaga zona suspecta de la nivelul sanului; cea mai sigura medota de diagnostic, fara rezultate „fals negative”; se insoteste de o minima cicatrice mamara.

Markeri tumorali sangvini-se coreleaza cu activitatea celulelor canceroase
Sunt de 2 tipuri: proteine specifice produse de celulele canceroase si celulele canceroase circulante.
Acesti markeri pot fi evaluati prin simple teste sangvine, inainte de instituirea tratamentului, pentru diagnostic, in timpul terapiei si ulterior, pentru evaluarea eficientei terapiei.
Markerii tumorali asociati CS sunt :
CA 15.3 – util pt diagnosticul cancerului de san, dar si de ovar
TRU-QUANT si CA 27.29 – asociat cu cancerul de san
CA 125 –poate indica recurenta cancerului de san, dar si prezenta sau recurenta unui cancer ovarian
CEA (antigen carcinoembrionar)-poate indica extensia cancerului mamar prin faptul ca acest marker semnaleaza prezenta cancerului de colon, de plaman sau de ficat
Celule canceroase circulante –ajuta la diagnosticul metastazelor

In functie de istoricul dumneavoastra si  de rezultatele acestor investigatii, trebuie sa discutam ce este necesar sa faceti mai departe pentru a va mentine starea de sanatate.

 

 

 

Genetica in cancerul de san

 

Se apreciaza ca dezvoltarea cancerului este o consecinta a unor mutatii genetice ce au ca efect un dezechilibru intre activitatea oncogenelor si a genelor supresoare tumorale. Ce anume cauzeaza aceste mutatii genetice nu se cunoaste exact.evoluzione_genetica

Genele sunt formate din lanturi de ADN (acid deoxiribonucleic). ADN-ul comanda activitatea proteinelor, iar proteinele sunt implicate in structura si activitatea tuturor celulelor din organism.
Genele noastre sunt responsabile asadar de modul in care celulele din corpul nostru cresc, se divid si mor. Genele care accelereaza diviziunea celulara se numesc oncogene, iar cele care incetinesc diviziunea celulara sau care induc apoptoza celulara(moartea celulara la momentul potrivit,programat) se numesc gene supresoare tumorale.
Anumite mutatii(alterari) ale ADN-ului pot produce activarea oncogenelor si/sau dezactivarea genelor supresoare tumorale, avand drept consecinta transformarea celulelor mamare normale in celule canceroase.
Mutatiile genetice mai frecvent asociate cu CS sunt descrise mai jos :
BRCA 1 si BRCA 2 (BReast CAncer genes)
Majoritatea cancerelor de san ereditare sunt asociate cu 2 gene: BRCA 1 si 2.Aceste gene se gasesc la toate persoanele. Rolul lor este de a repara injuriile celulare si de a asigura cresterea normala a celulelor.
Doar ca atunci cand aceste gene sufera mutatii ce se transmit de la o generatie la alta, ele nu mai functioneaza normal si acest fapt creste riscul de cancer de san.
Pacientele diagnosticate cu cancer de san si care au anomalii ale genelor BRCA 1 si BRCA 2, cel mai frecvent au istoric familial de cancer de san, ovar sau alte cancere.
Totusi, majoritatea pacientelor cu cancer de san nu au mutatii ale genelor BRCA 1 si 2 si nici istoric familial de boli canceroase. Dupa cum exista si persoane cu mutatii ale genelor BRCA si care nu fac cancer de san.Aceasta deoarece exista si alti factori care contribuie la dezvoltarea cancerului mamar.
Cat priveste contributia genelor BRCA 1 si BRCA 2, aveti o probabilitate mai mare de a avea mutatii ale acestora, daca:
-aveti o ruda de sange pe linie materna sau paterna(bunica, mama, fiica, sora, matusa) care a fost diagnosticata cu cancer de san inainte sa implineasca 50 de ani
-aveti istoric familial de cancer de san si de ovar, mai ales daca acestea au fost prezente la aceeasi persoana
-aveti istoric familial de cancere de tesut glandular: pancreas, colon, tiroida
-aveti istoric familial pe linie feminina de cancer de san bilateral
-un barbat din familia dvs a avut cancer de san
-sunteti descendenta a evreilor est europeni (Ashkenazi)
-aveti origini afro-americare si ati fost diagnosticata cu cancer de san la varsta de 35 de ani sau chiar mai devreme

Daca un membru al familiei dvs are o mutatie a uneia dintre genele asociate cu cancerul de san, nu insemna ca toti membrii familiei au mutatia respectiva!
Se apreciaza ca riscul de cancer de san la femeile cu mutatii ale genelor BRCA 1 si/sau BRCA 2 este de pana la 80%.Acestea au un risc mai mare de a dezvolta cancerul la varsta mai tanara si de a avea cancer bilateral. De asemenea, aceste persoane au un risc crescut de a dezvolta si alte cancere: de ovar, colon, pancreas , tiroida sau melanom.
Barbatii cu mutatii ale genei BRCA 2 au un risc crescut pentru cancer de san. Riscul lor de a dezvolta aceasta boala pana la varsta de 80 de ani este de 8%.
Barbatii cu mutatii ale genei BRCA 1 au un risc usor crescut de a dezvolta cancer de prostata. Cei cu mutatii ale genei BRCA 2 au un risc de 7 ori mai mare pentru cancerul de prostata, comparativ cu cei care nu au mutatii ale acestor gene.
Riscul pentru cancer de piele sau de tract digestiv este mai mare la barbatii cu anomalii ale genelor BRCA 1 si /sau BRCA 2.

Alte gene implicate in aparitia cancerului de san sunt :

ATM-gena implicata in reparatia ADN -ului. Mutatii ale acesteia impiedica reparatia ADN-ului si cresc riscul pentru cancerul de san si pentru boala ataxie-teleangiectazie
CDH1-controleaza activitatea unei proteine implicata in adeziunea celulelor pentru a forma un tesut. Mutatii ale acesteia cresc riscul pentru cancerul digestiv aparut la varsta tanara si riscul pentru cancer mamar lobular invaziv.
CHEK2-controleaza activitatea unei proteine ce opreste cresterea celulara. Mutatii ale acesteia cresc riscul de sdr Le-Freumeni si dubleaza riscul de cancer de san.
MRE11A implicate in reparatia ADN. Mutatia acestei gene este asociata cu ataxia-teleangiectazia, boala ce scade imunitatea si creste riscul de cancer.
NBN controleaza factorii de crestere. Mutatii ale acestei gene sunt puternic asociate cu cancerul de san.
P53 este o proteina ce inhiba cresterea celulelor tumorale. Anomalii ale genei ce comanda sinteza acestei proteine sunt asociate cu sdr Li –Fraumeni, boala ce creste riscul de cancer la varsta tanara(cancer de san, leucemie, tumori cerebrale, sarcom)
PTEN controleaza cresterea celulara. Mutatii ale acestei gene sunt asociate cu sdr Cowden. Persoanele ce sufera de acest sdr au un risc crescut de tumori mamare benigne si maligne, ca si de tumori digestive, de glanda tiroida, uter si ovar.
RINT1 controleaza diviziunea celulara. Mutatia acestei gene induce un risc crescut pentru cancerul de san, dar si pentru cancerele din sdr Lynch: colon, rect, intestin subtire, tractul urinar, creier, uter, ovar si piele.
RAD50 si RECQL sunt gene implicare in reparatia ADN-ului celular. Mutatii ale acestor gene cresc riscul pentru cancerul de san.

La noi in tara sunt disponibile teste genetice pentru depistarea mutatiilor de BRCA 1 si BRCA 2.
Daca testul este pozitiv,Asociatia Medicilor Ginecologi-Obstetricieni din SUA recomanda screening-ul incepand cu varsta de 25 de ani. Sunt indicate examenul clinic realizat de catre medicul specialist de 2 ori pe an, impreuna cu mamografia si RMN de san efectuate anual.
De asemenea, sunt de luat in considerare mastectomia bilaterala profilactica, precum si salpingo-ovariectomia profilactica aplicata femeilor aflate in premenopauza.

celulele-canceroase-300x206

Cancerul de san-conditii favorizante

Se apreciaza ca dezvoltarea cancerului de san este o consecinta a unor mutatii genetice ce au ca efect un dezechilibru intre activitatea oncogenelor si a genelor supresoare tumorale. Ce anume cauzeaza aceste mutatii genetice nu se cunoaste exact.

Hormonii par sa aiba un rol important in multe cazuri de cancer de san (CS), dar felul in care acestia actioneaza nu este pe deplin inteles.

Exista o serie de  conditii favorizante dezvoltarii  CS care nu pot fi schimbate : varsta, sexul feminin, fondul genetic. Cunoasterea lor ne poate ajuta in supravegherea persoanelor cu risc crescut, cu scopul de a depista cat mai timpuriu CS, stadiu la care putem trata cu succes aceasta boala. Factorii de risc mosteniti pot actiona impreuna cu factorii ce tin de stilul de viata, crescand si mai mult riscul de CS. Acestia din urma pot fi insa modificati, astfel incat cunoasterea lor poate fi de un real ajutor pentru prevenirea CS.

Iata care sunt principalele situatii ce favorizeaza dezvoltarea CS:

1.Sexul feminin
Cancerul de san este mult mai frecvent la femei decat la barbati, deoarece la femei tesutul glandular este imatur si foarte activ pana la prima sarcina dusa la termen; tesutul glandular imatur este foarte sensibil la actiunea estrogenilor si a altor factori nocivi. Prima sarcina dusa la termen induce maturarea celulelor glandulare si astfel se reduce riscul de CS. La barbati, celulele glandulare sunt inactive, iar nivelul estrogenilor este foarte scazut. De aceea, aprox 1% din totalul cancerelor de san apar la barbati.
2.Varsta
Conform ACS(American Cancer Society), formele mai agresive de cancer de san apar la paciente cu varsta mai avansata.
Cu cat traim mai mult, cu atat exista mai multe oportunitati pentru accidentele genetice si cu atat mai slaba este capacitatea organismului de a repara aceste « accidente ».
3.Istoricul familial de cancer de san
Se apreciaza ca 5-10% din cancerele mamare sunt ereditare, transmise de la parinti la copii.
Daca aveti o ruda de gradul unu (mama, sora, fiica) cu cancer de san, atunci riscul dvs de a dezvolta aceasta boala este de 2 ori mai mare.
Daca aveti 2 rude de gradul unu cu cancer de san, atunci riscul dvs este de 5 ori mai mare.
BRCA 1 si BRCA 2 (BReast CAncer genes)
Majoritatea cancerelor de san ereditare sunt asociate cu 2 gene: BRCA 1 si 2. Aceste gene se gasesc la toate persoanele. Rolul lor este de a repara injuriile celulare si de a asigura cresterea normala a celulelor.
Doar ca atunci cand aceste gene sufera mutatii ce se transmit de la o generatie la alta, ele nu mai functioneaza normal si acest fapt creste riscul de cancer de san.
Se apreciaza ca riscul de cancer de san la femeile cu mutatii ale genelor BRCA 1 si/sau BRCA 2 este de pana la 80%. Acestea au un risc mai mare de a dezvolta cancerul la varsta mai tanara si de a avea cancer bilateral.De asemenea, aceste persoane au un risc crescut de a dezvolta si alte cancere: de ovar, colon, pancreas , tiroida sau melanom. Barbatii cu mutatii ale genei BRCA 2 au un risc crescut pentru cancer de san. Riscul lor de a dezvolta aceasta boala pana la varsta de 80 de ani este de 8%.O serie de alte mutatii genetice au fost asociate cu cancerul de san; incidenta lor este mult mai mica, in comparatie cu mutatiile genelor BRCA 1 si BRCA 2. Aceste gene sunt: ATM, CDH1, CHEK2, MRE11A, NBN, PTEN , RINT1, RAD50 si RECQL
P53 este o proteina ce inhiba cresterea celulelor tumorale. Anomalii ale genei ce comanda sinteza acestei proteine sunt asociate cu sdr Li –Fraumeni, boala ce creste riscul de cancer la varsta tanara(cancer de san, leucemie, tumori cerebrale, sarcom)

4.Radioterapia in zona toracelui sau a fetei la varsta tanara(inaninte de 30 de ani) creste riscul de cancer de san.

5.Patologie mamara benigna
Exista o serie de afectiuni mamare benigne ce dubleaza riscul de cancer de san, si anume :
-hiperplazia ductala sau lobulara fara atipii
-fibroadenomul
-adenoscleroza
-papilomul
-cicatrice radiala
Afectiunile mamare proliferative cu atipii, cum este hiperplazia lobulara si hiperplazia ductala cu atipii, cresc riscul de CS de 3 pana la 5 ori fata de persoanele care nu au astfel de patologii.
Carcinomul lobular in situ ( LCIS) defineste un grup de celule lobulare anormale, dar care nu reprezinta un cancer propriu-zis. LCIS nu devine invaziv daca nu este tratat, dar creste riscul de a dezvolta un CS invaziv mai tarziu in viata.
6.Rasa/Etnia
Femeile albe au un risc mai mare de a dezvolat CS decat cele afro-americane, hispanice sau asiatice. Dar cele afro-americane tind sa dezvolte forme mai agresive de CS si la varsta mai tanara.
7.Excesul ponderal/Obezitatea (BMI>25) creste riscul de CS in special la femeile aflate la menopauza, datorita faptului ca tesutul adipos sintetizeaza estrogeni. Excesul ponderal creste si riscul de recurente la femeile tratate de CS. Topografia tesutului adipos este importanta pentru cresterea riscului, localizarea la nivelul abdomenului fiind mai periculoasa decat cea de la nivelul coapselor si soldurilor.
8.Istoricul obstetrical
Femeile care au avut prima sarcina dusa la termen dupa varsta de 30 de ani au un risc crescut de CS comparativ cu cele care au nascut inainte de a implini 30 de ani.
Pana la prima sarcina dusa la termen, celulele glandulare mamare sunt imature, hiperactive si foarte sensibile la perturbarile hormonale. Prima sarcina dusa la termen induce maturarea tesutului glandular si actioneaza ca un factor protectiv.
9.Alaptatul reduce riscul de CS, mai ales daca se prelungeste mai mult 1 an, deoarece mentine activitatea normala a celulelor glandulare, reduce numarul ciclurilor menstruale si prin aceasta reduce nivelul de estrogen(fapt protector fata de CS); de asemenea, alaptatul face ca mama sa aiba un stil de viata mai sanatos(alimentatie echilibrata, fara tutun, alcool etc.)
10.Istoricul ciclurilor menstruale
Menarha precoce (inainte de varsta de 12 ani) si menopauza tardiva (dupa varsta de 55 de ani) cresc riscul pentru CS, doarece sunt legate de expunerea prelungita a tesutului mamar la actiunea hormonilor circulanti, estrogen si progesteron.
11.Terapia de substitutie hormonala combinata (estrogen si progesteron) creste riscul de CS cu 75 %, pe durata administrarii, risc ce scade la 2 ani dupa intreruperea tratamentului de substitutie si devine comparabil cu riscul femeilor ce nu au urmat un astfel de tratament.
Terapia de substitutie hormonala doar cu estrogen creste riscul de CS, precum si riscul pentru cancer de ovar, atunci cand este administrata mai mult de 10 ani.Cresterea riscului de CS este mai mica decat cea data de terapia hormonala combinata.
12.Consumul de acool creste riscul de CS si de recurenta a bolii la persoanele tratate de CS, prin cresterea nivelului de estrogen si prin alterarea ADN-ului celular.
Femeile care consuma o bautura alcoolica de 3 ori pe saptamana au un risc cu 15% mai mare de a dezvolta CS.
13.Sanii cu densitate crescuta au un risc de 6 ori mai mare de a dezvolta CS, deoarece tesutul glandular este predominant, iar tumora este mai dificil de diagnosticat.
14.Lipsa activitatii fizice se insoteste de tesut adipos in exces, iar celulele adipoase in exces vor produce un exces de estrogen. Surplusul de estrogen creste riscul de CS.
De asemenea, exercitiile fizice reduc nivelul de zaharuri din sange si nivelul factorului de crestere insulinic( IGF), hormon ce controleaza si cresterea celulelor glandulare mamare.
15.Fumatul creste riscul de CS la persoane tinere. Poate complica tratamentul cancerului de san prin afectarea pulmonara accentuata la radioterapie, incetinirea vindecarii dupa tratamentul chirurgical si prin cresterea riscului de tromboze pe durata terpiei hormonale.
16.Deficitul de vitamina D creste riscul de CS, deoarece aceasta vitamina mentine activitatea normala a celulelor glandulare mamare si inhiba cresterea celulelor tumorale din CS.
Vitamina D mai este implicata in absorbtia calciului si cresterea rezistentei osoase, in cresterea imunitatii, in imbunatatirea activitatii nervoase si musculare.
Aceasta vitamina este produsa la nivelul pielii, cu ocazia expunerii la soare: aprox 15 min de expunere solara de 3 ori pe saptamana va poate asigura necesarul de vit D. Aportul de vit D este usor crescut si de alimentatia bogata in lactate, oua si grasimi de peste (sardine,somon)
17.Expunerea la lumina pe durata noptii (persoane care lucreaza pe durata noptii ca muncitorii in fabrica, asistente, doctori, politisti) induce un risc crescut de CS, datorita reducerii nivelului de melatonina: nivelul acestui hormon implicat in ciclul somn-veghe, scade atunci ochii sunt expusi la lumina si creste atunci cand expunerea la lumina inceteaza, atingand un varf pe durata noptii.
18.Expunerea la DES(dietilstilbestrol), medicament recomandat in perioada 1940-1970 pentru a preveni pierderea sarcinii si care induce un risc crescut de CS, atat pentru mamele ce au luat DES in timpul sarcinii, dar si pentru fiicele expuse la DES in perioada intrauterina.
19.Alimentatie nesanatoasa pare sa fie responsabila de 30-40% din cancere.
Excesul caloric este invariabil legat de CS prin cresterea ponderii tesutului adipos producator de estrogen in exces.
20.Expunerea la substantele chimice:
-din cosmetice –parabenii si ftalatii induc pertubari hormonale si prin aceasta cresc riscul de CS
-pesticide si hormoni de crestere
-din plastic-chimice eliberate atunci cand plasticul este zgaraiat sau lovit,de ex BPA (bisfenol A) care actioneaza in corp ca un estrogen slab
-din cremele de protectie solara –substantele chimice continute induc perturbari hormonale. Este indicat a se folosi creme ce contin zinc si titanium, deoarece aceste minerale reflecta razele UV
-din apa –apa filtrata este mai sigura decat cea imbuteliata
-din alimentele gatite la temperaturi inalte sau pe gratar- elibereaza substante cancerigene(HCA-amine heterociclice)

Antiperspirantele si purtarea de sutien noaptea nu cresc riscul de CS !

Sper ca, citind aceste informatii, ati devenit mai constienta de riscurile la care va expuneti prin diferite actiuni si ca ne veti ajuta sa va ajutam.

 

  2015-07-30 19.23.23

Unul dintre cele mai inspaimantatoare momente din viata unei  femei este atunci cand medicul ginecolog ii comunica acesteia ca rezultatul ei Babes Papanicolau(PAP) este anormal.

Aceasta deoarece pacienta crede ca are cancer de col uterin.

  Testul PAP nu diagnosticheaza cancerul de  col uterin, ci este un test de screening pentru aceasta boala. Atunci cand aveti un rezultat anormal la testul Babes Papanicolau, medicul ginecolog va va indica investigatii suplimentare care sa identifice cauza testului PAP anormal. Cele mai multe rezultate PAP anormale sunt date de infectii si inflamatii locale.

2015-07-03 20.53.29

Explorarea colului uterin in scopul identificarii tesuturilor anormale, cu risc de progresie spre cancer, se numeste colposcopie.

Veti fi orientata catre colposcopie, daca aveti :

-rezultat anormal la testul Babes Papanicolau

-dovezi ale infectiei cu HPV(Human Papillomavirus)

Ginecologul dvs va va indica o colposcopie si daca la examenul clinic pelvin colul uterin prezinta leziuni sau daca aveti dispareunie ori sangerari vaginale anormale.

Colposcopia este o procedura simpla, care dureaza 10-20 de minute, nu este dureroasa si nici invaziva, se poate efectua in cabinetul medical si are o mare acuratete pentru depistarea leziunilor grave. Poate fi realizata si la pacientele insarcinate(preferabil in primele 2 trimestre de sarcina), fara a avea vreun risc asupra evolutiei sarcinii.

Investigatia presupune explorarea tractului genital inferior feminin cu un aparat numit colposcop, in timp ce se aplica pe colul uterin sau pe zonele suspecte acid acetic diluat 3-5 % si ulterior solutie Lugol(iodina).

Colposcopul este un microscop binocular ce are incorporata o sursa de lumina. Majoritatea colposcoapelor sunt conectate la un sistem video ce permite atat medicului, cat si pacientei, urmarirea procedurii pe un monitor.

Medicul dvs va nota modificarile aparute. Tesuturile anormale se vor albi la aplicarea de acid acetic: cu cat zona este mai albicioasa , cu atat afectarea displazica a epiteliului cervical este mai avansata

.20150731_162246

Anomaliile vasculare sunt de asemenea un criteriu de evaluare a gravitatii leziunii.

La aplicarea solutiei Lugol, tesuturile normale se coloreaza in maron brun, iar cele anormale raman decolorate (galben pai), cu margini bine definite.20150731_162905

Din zonele anormale, medicul dvs poate recolta probe biologice pentru biopsie

Aceasta biopsiere se poate realiza cu :

-biotomul rece – prezinta risc de sangerare si infectie

-ansa diatermica – necesita reprogramare pentru o vizita separata si anestezie.

20160408_115838

Fragmentele de tesut astfel recoltate se trimit la examen histopatologic.

In urma acestor proceduri, va fi stabilit diagnosticul de certitudine pentru leziunea dvs. cervicala.

2016-04-09 08.54.36