Arhiva categoriei: Obstetrica

Cum influenteaza Diabetul Zaharat evolutia sarcinii ?

 

thumbnail

 

Diabetul zaharat este cea mai frecventa complicatie medicala asociata sarcinii si are ca trasatura principala valori anormal crescute ale glicemiei. Controlul riguros al nivelului de glucide in sangele matern in perioada periconceptionala, ca si pe durata gestatiei, asigura o evolutie fara complicatii a sarcinii la femeile cu diabet, precum si aducerea pe lume a unui bebelus sanatos.

Afectiunea diabetica poate fi descoperita inaintea sarcinii si in aceasta situatie poarta denumirea de Diabet Zaharat Pregestational. Cand diabetul este descoperit in cursul sarcinii  este numit Diabet Zaharat Gestational ( DZG). Acesta din urma apare datorita alterarii metabolismului glucidic  asociata adaptarii inadecvate a organismului matern la modificarile hormonale gestationale.   DZG apare mai frecvent la persoanele cu istoric familial de diabet, la cele care au nasteri cu feti macrosomi ( greutate fetala la nastere de peste 4000g) in antecedentele personale,  precum si la cele cu glicozurie persistenta( pierderea de glucide prin urina) sau avorturi recurente.

La femeile diabetice si cu un control slab al glicemiilor in  timpul sarcinii,  glucidele materne aflate in exces se transmit fatului,  cu stimularea consecutiva a pancreasului fetal pentru a produce cantitati mari de insulina. Insulina fetala are rolul de a mentine in organismului sau un nivel normal de glucide, in ciuda pasajului crescut de zaharuri venite de la mama. In functie de modul in care fatul reuseste sau nu  sa controleze in corpul sau nivelul de glucide, consecintele diabetului matern asupra dezvoltarii copilului includ o serie de anomlii, precum:

–avortul spontan cu pierderea sarcinii inainte ca fatul sa fie viabil

-cresterea fetala exagerata (macrosomie), ceea ce poate compromite  nasterea naturala

-formarea de lichid amniotic in cantitati mari, complicatie numita polihidramnios, care asociata macrosomiei, poate determina nasterea prematura a unui fat insuficient dezvoltat care necesita ingrjiri prelungite in sectiile de terapie intensiva

–malformatii cardiovasculare, prin tulburari ale metabolismului lipidic, cu productia excesiva de radicalil liberi si  dereglari ale apoptozei ( moarte celulara programata)

–deces fetal aparent inexplicabil, mai frecvent dupa varsta de 35 de saptamani de sarcina, cel mai probabil datorat acidozei fetale indusa de catre hiperglicemie

–intarziere de crestere fetala, frecvent asociata hipertensiunii materne cauzata de controlul slab al glicemiei

–hiperinsulinemie neonatala, insemnand un nivel crescut de insulina la nastere, ceea ce poate provoca hipoglicemie severa in primele minute de viata ale bebelusului, mergand pana la coma hipoglicemica

–autismul si intarzierea de dezvoltare neurocognitiva a copilului in primii ani de viata

Din pacate, riscul de a mosteni diabetul de catre copilul prevenit din parinti diabetici este real si este mai mare in cazul copiilor preveniti din parinti cu DZ de tip 2. Conform datelor publicate de American College of Obstetricians and Gynecologists, riscul de mostenire a diabetului este de  3-4 % cand unul dintre parinti are DZ de tip 1 si de 40% cand ambii parinti sufera de DZ de tip 2.

Este evident asadar cat de importanta este diagnosticarea precoce a acestei afectiuni si controlul atent al glicemiilor pe tot parcursul vietii pacientului diabetic, dar mai ales pe durata sarcinii, astfel incat efectele nefaste ale bolii  si consecintele ei pe termen lung sa fie evitate.

In prezent sunt disponibile teste specifice de diagnostic al diabetului zaharat, precum si numeroase mijloace terapeutice pentru controlul bolii. Prezentarea  timpurie la medic, inca din perioada preconceptionala, si urmarea recomandarilor acestuia adaptate fiecarui caz in parte sunt esentiale pentru ca obiectivul parintilor si al medicului sa fie implinit cu succes: nasterea unui copil sanatos, cu pastrarea starii de sanatate a mamei.

 

 

 

 

 

 

Sarcina pe săptămâni: trimestrul III (de la 28 de săptămâni până la 40 de săptămâni)

20170222_124239

Ultimul trimestru de sarcină ne apropie și mai mult de momentul nașterii, această perioadă fiind încărcată de emoțiile întâlnirii cu bebelușul, față- în-față ! Fătul ajuns în trimestrul 3 de sarcină este complet format, iar majoritatea organelor sale au inceput deja să funcționeze, în această perioadă având loc în principal procese de creștere fetală și de perfectionare a funcțiilor sale vitale. Copilul are acum organele de simț  suficient de bine dezvoltate pentru a putea reacționa la stimuli externi, luminoși sau auditivi , poate identifica aromele lichidului amniotic, se prinde cu mâinile de cordonul ombilical, dezvoltând- și simțul tactil, are un ritm somn-veghe bine stabilit, își exersează mișcările respiratorii, digestive, urinare și are o frecvență cardiacă   de aprox 140 bătăi/minut.   Etapele dezvoltării copilului au un determinism genetic și sunt influențate de condițiile locale materne. Stimularea externă  a bebelușului, pe durata acestui trimestru, ajută la formarea conexiunilor nervoase fetale, precum și a legăturilor afective dintre copil și apropiații săi. Corpul mamei continuă  să se transforme și să se adapteze necesităților bebelușului aflat în creștere, astfel încât să-i permită acestuia dezvoltarea armonioasă, precum și nașterea în condiții de siguranță, iar ulterior, alăptarea sa.

IMG-20160517-WA0002-2

Totodată, în acest trimestru ne putem confrunta cu o serie de afecțiuni induse de sarcina la mămicile care au neșansa de a dezvolta astfel de complicații: diabet zaharat gestațional, hipertensiune arterială indusă de sarcină care poate merge până la preeclampsie sau chiar eclampsie (complicație severă însoțită de convulsii materne și deces fetal in utero ), probleme vasculare materne (varice, hemoroizi), sindrom  Raynaud, anemie materno-fetală , sindrom de izoimunizare datorat incompatibilității sangvine dintre mamă  și copil  etc. De aceea  sunt necesare vizitele medicale și investigațiile periodice ; acestea vor surprinde în faze timpurii astfel de complicații, în stadiul la care ele pot fi tratate și ținute sub control.

Voi descrie mai jos modul în care evoluează sarcina pe durata acestui trimestru, la o femeie insărcinată, sănătoasă, cu un copil normal dezvoltat.

Săptămâna 28, prima din trimestrul III, este aceea în care fătul ajunge  la greutatea de 1 kg, are pielea fină, roșie,  acoperită  de o substanță  grăsoasă , albicioasă , numită  vernix caseosa. Această substanță are rolul de a-i proteja tegumentele și de a-i facilita mișcările în lichidul amniotic. Pilozitatea fetală este bine reprezentată. Copilul poate  ține ochii  întredeschiși și are genele deja formate. Poate să clipească și să producă lacrimi.Oasele sunt complet dezvoltate, dar desigur sunt relativ moi.  Dacă, din anumite motive, se declanșează nașterea prematură la acestă  vârstă, fătul are șanse de supraviețuire de 91%  atunci când beneficiază de  îngrijri de terapie intensivă neonatală și aproximativ 15% dintre acești copii necesită spitalizări prelungite și ulterior rămân cu un handicap major.

20170222_114020

La rândul ei, mama se „luptă’ cu kilogramele  acumulate până la această vârstă de sarcină și care sunt date de copilul în creștere, de cantitatea de lichid amniotic, de placenta și de dezvoltarea sânilor, precum și de volumul sangvin care se mărește corespunzător stadiului evolutiv al sarcinii. La acestea se adaugă și kilogramele depuse prin exces caloric. Acest „adaos” ponderal se poate însoți de dureri importante de spate și de dureri la nivelul pelvisului.  Odihna în decubit lateral și masajul pot fi de ajutor pentru durerile date de suprasolicitarea coloanei vertebrale lombare.  Pentru a evita acumularea excesivă de țesut adipos, femeia insărcinată trebuie să își controleze riguros alimentația și să continue să desfășoare activități fizice ușoare, cum ar fi plimbări prelungite și sporturi indicate în timpul sarcinii (înot, pillates, yoga ), astfel încât câștigul ponderal  să fie de 250-500 g/săptămână și de 10-12 kg pe toată sarcina.

Săptămâna 29. Copilul își dezvoltă  creierul , își îmbunătățește activitatea respiratorie și devine capabil să isi regleze temperatura corporală. Oasele devin mai rezistente, iar la nivelul glandei suprarenale fetale se produc hormoni ce  cresc nivelul matern de prolactină (hormonul lactației) , astfel încât mama își poate alăpta copilul, dacă nașterea acestuia se produce mai devreme.

Datorita creșterii nivelului matern de prolactină, sânii mamei continuă să se dezvolte și devin mai grei, fiind necesar suportul oferit de un sutien mai mare, pentru a evita durerile și modificările de postură date de suprasolicitarea coloanei vertebrale cervico-toracale. De asemenea, în apropierea termenului nașterii, la nivelul sânilor va apărea o scurgere subțire, gălbuie, numită colostru. Acest fluid este bogat în proteine (anticorpi) și va hrăni copilul în primele zile de viață. Ulterior colostrul devine laptele matern propriu-zis. Acesta are o valoare nutritivă ridicată si conferă imunitate bebelușului abia născut.      IMG-20160523-WA0019-1

Săptămâna 30. Copilul cântărește în jur de 1300 g. Are ochii deschiși si poate reacționa la lumină. De altfel, unele studii sugerează că stimulii luminoși externi imbunătățesc activitatea cerebrală. Pentru a vă ajuta copilul să se dezvolte, puteți mobiliza pe deasupra uterului o sursă de lumină puternică. Urmăriți dacă fătul reacționează prin mișcări ale corpului. De asemenea, maturizarea pulmonară fetală se accentuează. Cu toate acestea, copilul născut la această vârstă necesită îngrijiri medicale specializate. Rata de supraviețuire este de 95% și frecvent sunt necesare mai multe săptămâni de spitalizare.

Printre simptomele materne ce ne pot necăji în această perioadă sunt arsurile esofagiene și constipația. Acestea sunt consecința creșterii nivelului de progesteron, hormon ce relaxează musculatura netedă digestivă. Pentru a reduce aceste simptome v-ar fi de ajutor să consumați mese reduse cantitativ și la intervale de timp mai mici, bogate în fibre celulozice, să evitați alimentele grase, picante și acidulate și să creșteti consumul de lichide.  Desigur, dacă disconfortul digestiv persistă în ciuda schimbărilor alimentare, este indicat să vă examineze un medic specialist.

20161122_193656

Săptămâna 31. Fătul continuă să crească și să ia în greutate mai mult decât în  lungime, ajungând să cântărească aprox 1500 g. Fiecare copil însă are ritmul său propriu de dezvoltare. Începând cu această vârstă, mișcările bebelușului sunt mai energice. Este indicat mamei să țină evidența mișcărilor fetale, pentru a putea identifica o reducere a tonusului fetal atunci această situație apare, ea fiind asociată unei suferințe fetale. Atunci când se constată o reducere a activității fetale, mama va încerca mai întâi să-și energizeze bebelușul,  consumând alimente cu valoare nutritivă ridicată, cum ar fi un pahar cu suc natural de fructe. Dacă fătul nu reacționează la acest stimul, este indicat să luați legătura cu medicul în cel mai scurt timp.

La rândul ei, mama își reia urinatul frecvent și mersul la baie noaptea, datorită reducerii volumului vezicii urinare asupra căreia acționează uterul gravid mai voluminos în partea inferioară, la această vârstă de sarcina. Urinatul frecvent poate indica și o infecție urinară, caz în care mai sunt asociate și alte simptome, cum ar fi disuria( usturimi la urinat) sau febra. În această situație este indicat să comunicați medicului dvs. modificările apărute pentru ca acesta/aceasta să ia măsurile necesare pentru vindecare.

Săptămâna 32. Copilul, deja format, continuă să crească și să se „rotunjească”. Cântărește acum aproximativ 1700 g.  Deși plămânii nu sunt complet formați, copilul își exersează mișcările respiratorii. De asemenea, procesele de digestie și absorbție intestinală se îmbunătățesc, astfel încât copilul începe să absoarbă de la nivel intestinal vitamine și minerale, precum fier și calciu. Unghiile degetelor de la picioare sunt vizibile. Stratul fin de păr de pe piele, numit  lanugo, începe să cadă. În cazul în care se produce nașterea prematură la acestă vârstă gestațională, rata de supraviețuire este de 97 %, iar o parte dintre acești copii necesită câteva săptămâni de spitalizare și pot rămâne cu un handicap major.

Uterul supradestins începe să se pregătească pentru travaliu și nastere. Încă de la sfârșitul trimestului II, dar mai ales în ultimul trimestru de sarcină, pot să  apară contracțiile uterine Braxton Hicks. Acestea sunt contracții pregătitoare și diferă de contracțiile uterine propriu-zise din travaliu, prin faptul că primele nu sunt dureroase și nu se repetă la intervale regulate de timp, nu devin mai intense de la o oră la alta, nu se accentuează la schimbarea poziției mamei sau la mers, nu determină deschiderea și dilatarea colului uterin. Contracțiile Braxton Hicks realizează așa numitul „fals travaliu” și nu necesită supraveghere medicală. Dacă aceste contracții pregătitoare devin supărătoare, vă puteți ajuta făcând o plimbare scurtă, o baie caldă și relaxantă, urmată de un somn odihnitor. În cazul  în care apar  însă și pierderi de lichid amniotic ( fluid subțire ca apa) și/sau contracțiile se repeta la intervale regulate de timp, însoțite eventual de dificultăți respiratorii la finalul contracției cu senzație de „respirație scurtă”,  este indicat să luați legătura cu medicul.20160923_162713

Săptămâna 33. Copilul cântărește aproximativ 1800 g . Datorită faptului că pelvisul fetal tinde să devină mai voluminos decât extremitatea cefalică , copilul se va muta cu capul în partea inferioară a uterului, pelvisul său ocupând acum partea superioara a uterului care este mai „încăpătoare”.  Mișcarea aceasta se numește culbuta.

Uterul devenit mai voluminos realizează un anumit grad de compresie pe diafragmul mamei, reducând volumul toracic. Mișcările respiratorii sunt mai puțin ample, iar respirațiile mai scurte. Pentru a reduce disconfortul respirator este indicat ca mama să doarmă pe mai multe perne, cu capul și umerii ridicați. Aceasta în asociere cu urinatul frecvent poate impiedica odihna corespunzătoare, conducând la oboseala marcată  pe durata ultimelor săptămâni de sarcină. Alimentația sănătoasă, echilibrată și exercițiile fizice ușoare, regulate, alternând cu perioade de odihnă și relaxare pot să vă fie de ajutor pentru refacerea rezervelor de energie.

IMG-20160517-WA0001-1

Saptamana 34. Miscarile si „loviturile” copilului sunt mult mai puternice, iar uneori pot fi urmarite prin peretele abdominal al mamei. Pielea fatului este fina si roz. Creierul sau continua sa se dezvolte si formeaza milioane de conexiuni. Miscarile respiratorii sunt mai ample, iar pupilele bebelusului pot sa reactioneaze la lumina. Copilul poate clipi, isi inchide ochii  pe durata somnului si ii deschide atunci cand este treaz  . 99% din copiii nascuti la aceasta varsta vor supravietui, iar foarte putini dintre ei vor necesita ingrijiri de terapie intensiva neonatala. Acestia din urma pot sa ramana insa cu disabilitati permanente.

Nivelul crescut de progesteron creste retentia materna de apa, iar accentuarea acestui proces se poate insoti de formarea edemelor , mai intai la nivelul gambelor, iar ulterior si la nivelul mainilor, degetelor si fetei. Pentru a reduce aceste edeme este indicat ca mama sa se odihneasca cu picioarele in pozitie decliva si sa evite alimentatia sarata. Daca aceste edeme se accentueaza si se generalizeaza in scurt timp, trebuie sa luati legatura cu medicul dvs, pentru ca acesta poate fi un semn de preeclampsie (complicatie severa ce asociaza edemele cu cresterea marcata a tensiunii arteriale si care poate cauza suferinta fetala  in utero sau chiar decesul copilului inainte de nastere).

Saptamana 35. Copilul este complet definit, de la parul de pe cap si pana la varful picioarelor. Sistemul sau nervos si cel imunologic se maturizeaza de la o zi la alta, iar la nivelul tesutului subcutanat al fatului au loc depuneri de tesut adipos ce vor ajuta la reglarea temperaturii corporale, copilul devenind astfel tot mai bine pregatit pentru viata extrauterina.

Datorita cresterii volumului sangvin in sistemul circulator materno-fetal,  precum si a presiunii realizate de uterul gravid la nivelul vaselor sangvine pelvine materne, venele de la nivelul membrelor inferioare, precum si cele de la nivelul regiunii anale pot suferi dilatatii varicoase numite varice hidrostatice (cele de nivelul picioarelor) sau hemoroizi ( la nivelul anusului). De asemenea, vasele mici de la nivelul tesutului subcutanat matern pot suferi si ele dilatatii, numite venectazii. Pentru ameliorarea acestor tulburari circulatorii, este indicat ca mama sa se odihneasca cu picioarele in pozitie decliva, sa poarte ciorapi compresivi si sa evite statul in picioare prelungit. De altfel, aceste modificari venoase vor disparea dupa cateva luni de la nastere.

Saptamana 36. Lanugo (puful alcatuit din fire fine de par) dispare de pe fata copilului , dar ramane pe cap si pe corp. Memberele superioare si cele inferioare sunt complet formate, inclusiv unghiile. Elementele fetei sunt bine definite, iar urechile au si lob auricular. Tonsul muscular este dezvoltat si copilul isi poate ridica si roti capul. Un copil nascut la aceasta varsta are sanse excelente de supravietuire, cu ingrijirile corespunzatoare.

20170131_120508

Datorita kilogramelor acumulate pana la aceasta varsta de sarcina, mama poate avea dureri importante de spate. Pentru ameliorarea acestora puteti sa apelati la servicii de masaj, sa purtati incaltaminte cu tocuri joase, sa va odihniti pe-o parte a corpului, sa stati pe scaune cu suport inalt al spatelui si i sa aveti rabdare: nu au mai ramas decat 4 saptamani pana la nastere !

Saptamana 37. Copilul are toate organele formate, iar acestea pot functiona independent de corpul mamei. Pozitia fatului in uter este cu capul in jos si tinde sa isi pozitia de nastere, cobarand la nivelul pelvisului matern, miscare ce antreneaza si coborarea fundului uterin sub apendicele xifoid. Daca fatul nu a facut culbuta pana la acesta varsta, medicul va discuta cu dvs despre modalitatea de nastere.

Incepand cu aceasta saptamana, mama poate avea o scurgere vaginala groasa, gelatinoasa, usor rosiatica : dopul gelatinos. Acesta este un mucus compact ce se gaseste la nivelul colului uterin pe toata durata sarcinii si are rolul de a izola cavitatea amniotica sterila de mediul vaginal septic. Una dintre etapele premergatoare instalarii travaliului este eliminarea acestui mucus, etapa ce anunta scurtarea si dilatarea colului uterin. Daca eliminarea dopului gelatinos se insoteste de o scurgere vaginala abundenta, subtire, ” ca apa”, asociata sau nu cu contractii uterine dureroase, trebuie sa va anuntati medicul imediat si sa va indreptati catre spitalul la care veti naste.

IMG-20160523-WA0021-1Saptamana 38. Copilul, compet dezvoltat, ajunge la greautatea de 3000 g. Creierul sau continua se formeze conexiuni noi, iar acest proces va evolua mult timp dupa nastere. Pielea fetei devine neteda. Lanugo a ramas doar pe umeri si pe partea superioara a trunchiului. Daca nasterea are loc la acesta varsta de sarcina, aproape toti copii vor supravietui, fara nici un risc pentru disabilitati.

Una dintre complicatiile importante ce pot aparea pe durata sarcinii si depre care mama trebuie sa aiba cunstinte pentru a sti cum sa reactioneze, este sangerarea vaginala. Sangerarea poate fi una redusa cantitativ, insotind eliminarea dopului gelatinos: aceasta anunta deschiderea colului uterin si debutul travaliului, situatie in care mama trebuie sa-si revizuiasca bagajul de nastere si sa se pregateasca pentru spital. Sangerarea vaginala poate fi abundenta, cu sange rosu deschis sau negricios, asa cum apare in sarcinile cu placenta preavia  (situatie in care placenta este inserata in apropierea colului uterin sau chiar la nivelul acestuia). In cazul sarcinii cu placenta preavia, sangerarea necesita internare in spital si monitorizare, deoarece hemoragiile aparute pot sa fie amenintatoare de viata. De seamenea, sangerarea vaginala insotita de durere abdominala violenta poate indica dezlipirea prematura de placenta normal inserata, complicatie numita abruptio placentae si care este urmata de intreruperea fluxului sangvin catre copil si decesul intrauterin al acestuia.

Prin urmare, sangerarea vaginala poate arata complicatii grave si de aceea aparitia unei scurgeri sangvinolente necesita contactarea imediata a medicului curant.

Saptamana 39. Copilul este gata sau aproape gata pentru a se naste. Fatul ia in greutate, ii creste parul pe cap,  isi imbunatateste activitatea neuronala. Uterul supradestins si placenta ajunsa la maturitate stimuleaza eliberarea de  hormoni ce intervin in declansarea travaliului, precum si a secretiei lactate.

Aparitia contractiilor uterine dureroase care nu se remit la administrarea de antispastice ( Nospa) si care se repeta la intervale de timp regulate, asociate sau nu cu o pierdere de lichid subtire „ca apa” sunt semne si simptome ca nasterea este pe cale sa se produca si ca trebuie sa va anuntati medicul care va va ajuta la nastere.

20151125_142325-1

Saptamana 40. Sarcina a juns la termen. Aprox 85-90% din nasteri se produc la implinirea celor 280 de zile de la prima zi a ultimei menstruatii. Un numar mic de nasteri, aprox 3-12% dintre sarcini, se produc in decurs de 2 saptamani de la implinirea termenului.

Daca sarcina ajunsa la termen nu se insoteste de declansarea travaliului , atunci trebuie sa luati legatura cu medicul dumneavoastra. Ca si in eventualitatea in care, pe durata sarcinii, apar : dureri abdominale severe, sangerari vaginale, greturi si varsaturi, senzatie de ameteala, cresterea rapida in greutate si edeme ale gambelor/mainilor, senzatie de arsura la urinat . In toate aceste situatii este necesara vizita medicala si reevaluarea cinica si paraclinica a mamei si a copilului ei nenascut.

 

 


Sarcina pe săptămâni: trimestrul II, de la 14 la 27 de săptămâni

2016-04-08 20.41.53

Trimestrul 2 este perioada echilibrată a sarcinii în care viitorii părinți se pot ocupa de relatia lor și pot face pregătiri pentru venirea pe lume a copilului. Întrucât grețurile și vărsăturile din primul trimestru se reduc până la dispariție, mama se simte din ce în ce mai bine și poate participa la diverse activități de serviciu sau de relaxare. Fătul, complet format pe parcursul primelor luni de sarcina, își continuă creșterea și dezvoltarea, pregătindu-se pentru viața extrauterină.

Voi detalia mai jos etapele dezvoltării copilului, pe durata acestui trimestru de sarcină, săptămână cu săptămână, așa cum au loc în cazul unei sarcinii normale, fără o patologie maternă sau fetală asociată. Ulterior, voi descrie schimbările prin care trece corpul mamei pe durata trimestrului II și care sunt situațiile de urgență în care trebuie să luați legătura cu medicul.

Săptămâna 14 este prima din trimestrul II. La această vârstă,fătul este capabil să deschidă și să închidă gura, poate să înghită cantități mici din lichidul amniotic, lichid pe care îl elimină apoi prin urină.  Copilul are mișcări ale mâinilor, picioarelor, ale capului și ale gâtului. Doarme și se trezește. Organele genitale externe sunt vizibile acum la ecograf, iar lungimea cranio-caudala a fătului este de 85 de mm.

Săptămâna 15. Copilul începe să audă, inițial zgomotele intestinale materne, apoi bătăile inimii și vocea mamei. De asemenea, ochii bebelușului, deși închiși, devin sensibili la lumină. Se poate întâmplă ca în această perioadă copilul să înceapă să sughițe.

Săptămâna 16. Fătul are pielea fină și acoperită cu lanugo ( fire fine de păr). Mușchii feței încep să lucreze, copilul având acum diferite expresii faciale pe care nu le poate controla încă. În jurul acestei vârste, mâinile fătului se pot atinge una pe cealaltă și pot apuca de cordonul ombilical.

Săptămâna 17. Fătul cântărește acum aprox 150 g. Încep să-i crească sprâncenele și genele  și are amprente digitale. Până la această vârstă capul copilului este mai voluminos decât corpul său, însă tinde să realizeze o proporție între cele două părți.20161111_151123

Săptămâna 18. Trăsăturile feței și ale corpului sunt bine definite. Are păr pe cap. Poate să răspundă la sunete. Studiile au arătat că muzica armonioasa (în special cea clasica, dar și alte genuri muzicale care includ sunte înalte, pe un ritm lent) facilitează conexiunile nervoase ale fătului și ajută la dezvoltarea cognitivă a copilului. Este indicat așadar să-i vorbiți copilului pentru a se familiariza cu vocea dvs , să-i citiți povești (copilul preferă limba maternă) și să-i cântați. La rândul ei, mama începe să perceapă mișcările fetale.

Săptămâna 19. Continuă procesele de formare a simțurilor (auz, văz, gust, miros, simțul tactil), iar corpul copilului se acoperă de o substanță grăsoasă, numită vernix caseosa, care are rolul de a-i proteja pielea și de a-i facilita mișcările în lichidul amniotic. La fetițe, începe formarea uterului și a vaginului. Fătul cântărește acum aproximativ 250 de grame.

Săptămâna 20. Dacă ar sta în picioare, fătul ar măsura la această vârstă 26 de cm, adică atât cât are pe înălțime o pagină de hartie A4. Copilul poate să-și sugă degetele de la mână (reflex important pentru a se hrăni după naștere) și poate să sughițe. Mama se află acum la jumătatea sarcinii.

Săptămâna 21. Copilul cântărește aproximativ 350 g. Părul de pe sclap și cel de la nivelul sprâncenelor devine mai gros și începe să se pigmenteze, mai mult sau mai puțin, după cum copilul este brunet sau blond. Auzul este din ce în ce mai bine dezvoltat: este indicat să-i cântați bebelușului și să-i spuneți povești, căci el vă recunoaște vocea.

Săptămâna 22. Copilul căntărește aproximativ 430 de grame. La nivelul limbii apar papilele gustative, iar fătul începe să experimenteze diverse arome ale lichidului amniotic. Ceea ce mănâncă mama în această perioadă influențează gustul lichidului pe care îl înghite bebelușul, astfel încât după naștere copilul este capabil să recunoască gusturi la care a fost expus în cursul vieții intrauterine. În acest mod, alimentația mamei din timpul sarcinii contribuie la formarea preferințelor culinare ale copilului. Este recomandat deci să mâncați cât mai sănătos, pentru a-i oferi micuțului un start cât mai bun în viață. Și plămânii fătului se dezvoltă destul de repede, iar copilul exersează mișcările respiratorii, pregătindu-se pentru viața extrauterină.20161118_153704

Săptămâna 23.  Mișcările intrauterine ale copilului sunt percepute din ce în ce mai bine de către mamă, astfel încât aceasta poate recunoaște un anumit pattern  (comportament specific) al mișcărilor fetale. Acest lucru este posibil deoarece, pe măsură ce crește, copilul are anumite ore din zi în care este mai activ ( de obicei când mama se odihnește), după cum are perioade în care pare că doarme (frecvent când mama este activă ). Este bine  ca mama să fie atentă la „programul” copilului, pentru a putea identifica o problema atunci când aceasta apare: situații în care copilul se mișcă mai puțin, nu se mișcă deloc sau devine agitat, reprezintă atenționări pentru care trebuie să luați legătura cu medicul dvs.

Săptămâna 24. Fătul începe să ia în greutate, astfel încât la sfârșitul acestei săptămâni va avea în jur de 630g. Capul continuă să fie partea cea mai voluminoasa a corpului, iar spâncenele și genele sunt vizibile. Pielea corpului este ridată și roșiatică. La nivelul plămânilor se produce surfactant, o substanță care menține alveolele pulmonare destinse în cursul vieții extrauterine, pentru ca să permită afluxul de aer spre plămâni. Nașterea prematură declanșată la aceasta vârstă este urmată de o rată de supraviețuire de 60 % , dacă fătul va beneficia de îngrijiri medicale specializate, dar aproximativ jumătate din acești copii rămân cu un handicap permanent.

Săptămâna 25. La aceasta vârstă, pattern-ul mișcărilor fetale este bine definit, copilul având perioade de activitate și perioade de somn. Creierul său continuă să se dezvolte, astfel încât apar arii cerebrale care controlează mișcările respiratorii, digestia și temperatura corpului, funcții esențiale pentru supraviețuire după naștere.

Săptămâna 26. Copilul poate să răspundă acum la sunetele din corpul mamei sau dinafara ei. Vorbind cu copilul dvs, citindu-i povești și ascultând muzica împreună, îl ajutați să se dezvolte. De asemenea, fătul poate să deschidă și să închidă ochii, reacționează la stimuli luminoși îndreptați spre uter. Continuă să exerseze mișcările respiratorii, prin inhalarea și exhalarea unor cantități mici de lichid amniotic. Rata de supraviețuire in cazul nașterii la această vârstă este de 85 %, în cazul în care copilul primește îngrijiri medicale specializate, iar 30% dintre acești copii vor avea un handicap permanent. Greutatea copilului la aceasta vârstă este de aproximativ 750 de grame.2016-04-08 21.41.32

Săptămâna 27. Felicitari ! Ați ajuns la sfârșitul trimestrului II de sarcină. Bebelușul dvs. este atat  de bine dezvoltat incat poate sa faca o multime de lucruri. El are o periodicitate a mișcărilor sale bine stabilită. Aude zgomotele din jurul dvs. și vă recunoaște vocea. Poate clipi și răspunde la stimuli luminoși prin mișcări ale ploapelor și ale capului. Simte gustul lichidului amniotic și poate diferenția arome ale alimentelor pe care le consumați (ceapă, usturoi). Exersează mișcările respiratorii. Înghite lichid amniotic și îl elimină prin urină. Sughița. Își suge degetul mare. Închide și deschide pumnul și poate apuca de cordonul ombilical, pe care însă nu-l strânge pentru că acesta este acoperit de o substanță gelatinoasă (gelatina Warthon)  care îl face să alunece la orice atingere. Bătăile inimii ajung la un ritm de 140 bătăi/minut și pot fi ascultate cu un aparat obstetrical, numit stetoscop, dar și de către urechea tatălui lipită de abdomenul mamei în zona de proiecție a focarului cardiac fetal.

 

Pe durata acestui trimestru de sarcină, starea generală a mamei se ameliorează, iar bebelușul ei continuă să crească deci destul de rapid. Aceasta, în asociere cu kilogramele acumulate de către mamă în ultimele luni, se poate solda cu dureri de spate care devin supărătoare odată cu avansarea sarcinii. În astfel de situații este indicat să purtați încălțăminte cu tocuri joase, să evitați ridicarea de greutăți și să alegeți un scaun cu spătar înalt pentru a vă menține spatele drept atunci când vreți să stați în șezut. Începând cu a doua parte  a sarcinii, este indicat să dormiți pe o parte. Durerea de spate poate indica și o suferință renală sau poate fi un simptom al nașterii premature. De aceea, este bine să vă anunțați medicul dacă aceste dureri devin intense, prelungite sau se repetă la intervale regulate de timp și nu cedează la schimbarea poziției sau a activității care a declanșat-o.

Modificările sânilor din primul trimestru al sarcinii continuă și pe durata trimestrului II și au ca scop pregătirea pentru alăptatul bebelușului. Celulele glandulare mamare iși măresc numărul și dimensiunile, astfel încât sânii devin mai mari și mai grei. Schimbarea mărimii sutienului ar fi de ajutor pentru viitoarea mamă.

Nivelul crescut de progesteron, hormonul sarcinii, induce retenție hidrică și creșterea volumului sangvin, cu încărcarea circulației sangvine la nivel naso-bucal. Aceste modificări au ca efect congestie nazală și sângerări gingivale apărute la periajul dinților, semne ce se remit însă după naștere. Debitul sangvin crescut și presiunea realizată de către uterul gravid la nivelul vaselor sangvine pelvine sunt responsabile și pentru formarea hemoroizilor, dilatații varicoase ale venelor din jurul anusului. Hemoroizii pot fi dureroși și se pot însoți de prurit local, simptome ce se ameliorează după naștere. Creșterea debitului sangvin poate de asemenea să creeze, la nivelul tegumentelor, dilatații ale venelor superficiale, numite venectazii, iar la nivelul membrelor inferioare, dilatații venoase sacciforme, numite varice. Pentru a vă reduce riscul de dezvoltare a varicelor este indicat să evitați ortostatismul prelungit (statul in picioare) și să vă odihniți cu picioarele în poziție declivă (ridicate pe o pernă). Varicele formate în timpul sarcinii își reduc dimensiunile până la dispariție, în decurs de 3 luni de la naștere.

Urinatul frecvent nu mai reprezintă o problemă pentru viitoarea mamă, decoarece ascensionarea corpului uterin în care se dezvoltă copilul, eliberează pelvisul și nu mai exercită presiune pe vezica urinară, ceea ce face ca aceasta din urmă să își realizeze corespunzător funcția de contenție. Necesitatea de a urina des revine însă în ultimul trimestru de sarcină când creșterea bebelușului va produce distensia porțiunii inferioare a uterului, modificând poziția vezicii urinare și implicit capacitatea acesteia de retenție. După mijlocul sarcinii, datorită hormonilor care relaxează musculatura tractului urinar și favorizează staza urinară, există un risc crescut de infectare a urinii care nu se evacuează corespunzător. Infecția urinară se manifestă prin urinat frecvent, însoțit de usturime, urină modificată la culoare, eventual mirositoare. Pentru a preveni aceste infecții, este indicat să consumați cei 2 litri de apă pe zi și să aveți o igienă locală cât mai riguroasă.

Hormonii de crestere secretați în titruri mari în timpul sarcinii sunt responsabili și de creșterea pilozității materne. Astfel apar fire de păr în zone ale corpului în care nu erau înainte de sarcină: pe față, spate, brațe etc. Părul de pe sclap este mai des și cu firul mai gros. Indepărtarea părului din zonele nedorite prin depilare cu ceară, laser sau cu ajutorul depilatorului, nu este indicată în timpul sarcinii, deoarece studiile nu au arătat siguranța folosirii acestor proceduri în raport cu sănătatea bebelușului nenăscut. Singura modalitate, acceptată, de indepărtare a firelor de pair inestetice rămâne lama de ras. Nu este cea mai bună metodă pentru reducerea pilozității nedorite, dar este lipsită de riscuri pentru făt.

Tot hormonii de creștere secretați în timpul sarcinii sunt răspunzători și pentru modificările de pigmentație ce includ colorarea în maro-brun a linei albe ( linia mediană de pe abdomen) și hiperpigmentarea unor zone faciale care dau aspectul de fluture, numit și „cloasmă gravidică”. Pielea în general este acum mai strălucitoare, mama având un aspect fizic foarte plăcut. Există în această perioadă și o  sensibilitate crescută a pielii la acțiunea razelor UVA și UVB, de aceea se recomandă limitarea expunerii la soare și folosirea cremelor cu factor de protecție mare, de cel putin 30. Datorită supradistensiei fibrelor elastice din tegumente,  mai pot apărea in acestă perioadă vergeturi: linii fine la nivelul pielii, de culoare roșie -zmeurie. Pentru evitarea sau atenuarea acestora este indicat ca viitoarea mămică să folosească zilnic o cremă de corp puternic hidratantă.

Nivelul crescut de progesteron induce si relaxarea musculaturii digestive , cu scopul de a proteja sarcina, deoarece activitatea intestinală excesivă, așa cum are loc în sindroamele diareice, poate antrena contracțiile uterine. Prin relaxarea musculaturii netede, progesteronul creează  tendința la constipație și la arsuri esofagiene, simptome ce pot fi combătute printr-o alimentație bogată în fibre celulozice și hidratare crescută, respectiv prin mese reduse cantitativ și repetate la intervale scurte de timp. Aportul caloric în cursul trimestrului II trebuie să fie suplimentat cu 300-500 de calorii pe zi, astfel încât creșterea ponderală a mamei să fie de 200-400 g pe săptămână.

Există în acestă perioadă a sarcinii o serie de semne și simptome prin care corpul vă anunță că în interiorul său au loc evenimente ce pun în pericol sănătatea dvs. sau a copilului. Este indicat să luați legătura imediat cu medicul, dacă apar simptome precum: dureri abdominale severe sau crampe, sângerare vaginală, dureri de cap intense sau creștere ponderală rapidă. Acestea pot indica dezvoltarea unor complicații pentru care este necesar controlul medical, însoțit de diagnosticul și tratamentul corespunzător.

 

 

Sarcina pe săptămâni : de la concepție până la sfârșitul trimestrului I

             20160115_154940

Ai făcut testul de sarcină și este pozitiv ? Felicitări, ești insărcinată*, iar sarcina ta are deja vârsta  de 4 săptămâni, calculate după prima zi a ultimei menstruații. Durata sarcinii calculată astfel se numește vârstă gestațională  sau vârstă menstruală . Vârsta sarcinii mai poate fi calculată și în raport cu momentul concepției, atunci când acesta poate fi precizat, situație în care se folosește termenul de vârstă ovulatorie. Deoarece data ultimei menstruații poate fi identificată cu ușurință în majoritatea cazurilor, obstetricienii folosesc vârsta menstruală ( gestațională) pentru a defini durata sarcinii.

Intervalul de timp cuprins între data ultimei menstruații și nașterea copilului  este de 40 de săptămâni sau 280 de zile. Aceasta este perioada de timp  necesară pentru formarea și dezvoltarea copilului, astfel încât acesta sa fie pregătit, din punct de vedere fiziologic, pentru viața extrauterină. Concomitent, corpul mamei suferă o serie de modificări pentru a permite  bebelușului o dezvoltare intrauterină armonioasă. Aceste transformări au ca scop și pregătirea mamei pentru naștere și ulterior alăptare. De asemenea, acest interval de timp este benefic pentru ambii părinți, pentru ca aceștia să facă loc in viața lor noului membru al familiei lor.

Voi descrie mai jos etapele dezvoltării bebelușului pe parcursul vieții intrauterine, săptămână cu săptămână, așa cum au loc în cazul unei sarcini fără complicații, cu un făt care este o structură genetică normală și pe durata dezvoltării căruia nu intervin factori teratogeni sau restricții de creștere și dezvoltare intrauterină. Aspectele care complică evoluția unei sarcini le voi prezenta în articole următoare.

Pe durata celor 9 luni de sarcină, dezvoltarea copilului parcurge 2 etape:                          –perioada embrionară, de la concepție și  până la sfârșitul săptămânii 10          –perioada fetală, de la începutul săptămânii 11 și până la naștere.

Cele 40 de săptămâni de gestație au fost împărțite, după criterii de importanță obstericală, în 3 trimestre, fiecare trimestru având 13 săptămâni.

Trimestrul 1 cuprinde  embriogeneza, procesul de-a dreptul uimitor prin care, dintr-o singură celulă, se formează  un organism cu milioane de celule ! Prin mai multe mecanisme de creștere și diferențiere celulară, din celula inițială( numită zigot) se formează embrionul care devine din ce in ce mai complex și se îmbogățeste cu noi și noi structuri și funcții, astfel incat la sfarsitul embriogenezei copilul aste aproape complet format. Procesul este controlat genetic, de către cromozomii din strucutura zigotului, dar și de către condițiile locale ce țin de organismul mamă.20160311_152340

Săptămâna 1  de sarcină cuprinde pregătiri ale corpului matern pentru eventuala concepție. Endometrul, peretele intern al uterului, își îndepărtează stratul superficial prin sângerarea menstruală și ulterior începe să crească. La nivelul ovarului, este selectat foliculul dominant care va elibera ovocitul, celula primordială feminină ce va fi fecundată de către spermatozoid, celula primordială masculină.

In eventualitatea în care doriți să rămâneți insărcinată pe durata acestui ciclu menstrual, adică după aprox 2 săptămâni de la prima zi a sângerării menstruale, este indicat să vă pregătiți corespunzător, astfel încât să-i oferiți micuțului un start cât mai bun în viață. Pentru aceasta este necesar să vă îmbunătățiți stilului de viață: să evitați situațiile generatoare de stress sau să nu vă lăsați afectate de ele, să încercați să mănâncați cât mai sănătos și să renunțați la unele substanțe dăunătoare cum ar fi tutunul, cafeaua sau alcoolul. Suplimentarea alimentației cu  vitamine, în special cu acid folic, poate fi de ajutor pentru formarea și dezvoltarea copilului și prevenirea defectelor neurologice ale acestuia. Pregătirile pentru concepție vizează și viitorul tată, care trebuie să adopte unui stil de viață sănătos, fără tutun sau alcool.

Săptămână 2. Endometrul continuă să crească, se încarcă cu substanțe nutritive pentru a putea primi și susține oul ce se va forma în urma fertilizării. La nivelul ovarului, foliculul dominant ajunge la maturație în apropiere de ziua 14 a CM (ciclu menstrual). Atunci când atinge dimensiuni maximale, foliculul dominant se rupe si eliberează ovocitul, proces numit ovulație. Ovocitul este captat de către trompa uterină unde așteaptă aproximativ 12-24 de ore pentru ca să fie fertilizat. Prin contactul sexual se eliberează milioane de spermatozoizi; aceștia călătoresc prin tractul genital feminin și o parte dintre ei vor ajunge în preajma ovocitului.

Săptămână 3 de sarcina cuprinde concepția propriu-zisă care constă în pătrunderea unui singur spermatozoid în interiorul ovocitului și unirea celor 2 nuclee ale celulelor primordiale. În acest moment începe o viață nouă ! Nucleul fiecărui gamet (celula primordială) vine cu un număr fix de cromozomi: gametul feminin are 23X cromozomi, iar cel masculin are un număr de cromozomi de 23X sau 23Y . Celula nou formată, zigotul , are o combinație unică de 46XX sau 46XY de cromozomi, dispuși în 23 de de perechi. Dimensiunea celulei nou-formată este de 120 de microni. Această celulă se multiplică ulterior foarte mult, formând organismul uman, iar fiecare celulă din corpul format (cu excepția gametului) va conține același număr de cromozomi, în aceeași dispoziție cum a avut celula de origine, zigotul.

Rareori, de la nivelul ovarelor se elibereaza 2 ovule, ambele pot fi fertilizate și vom avea 2 zigoți, fiecare cu structură genetică diferită și cu ritmul său propriu de dezvoltare.

Majoritatea caracterelor copilului (culoarea ochilor sau a părului, sexul, pigmentul pielii, talia, nivelul de inteligență etc) se stabilesc încă de la momentul concepției. Zigotul suferă apoi mai multe diviziuni succesive. Toate aceste evenimente au loc în trompa uterină. Concomitent, oul este transportat delicat către cavitatea uterină, astfel încât în ziua 4 de la fecundație se află la intrarea în uter. La acest nivel se produc o serie de modificări structurale care au ca scop pregătirea embrionului pentru implantație. Implantația, numită și nidație, are loc în ziua 6 de la fecundație și constă în atașarea oului la peretele intern al uterului, urmată de înfundarea acestuia în grosimea endometrului și stabilirea unei circulații sangvine cu organismul mamă.

În acest stadiu, oul se numește blastocist și are în interior cavitatea blastocelică; aceasta conține lichidul care va proteja embrionul pe durata dezvoltării sale. Blastocistul este împărțit în 2 structuri: la periferie se află trofoblastul din care se va dezvolta ulterior placenta, iar la interior se află embrioblastul din care se va dezvolta embrionul.

Este bine de știut că uneori procesul de implantație a butonului embrionar la nivelul endometrului se poate însoți de o mică sângerare vaginală-sângerarea de nidație. Aceasta este fiziologică și nu necesită tratament.

In săptămâna 4,  sarcina se fixează la nivelul peretelui uterin și se inițiază, prin intermediul trofoblastului, o cumunicare cu circulația sangvină maternă: oul „prinde rădăcini”.  Acest sistem circulator va aduce sânge matern bogat în nutrienți ce vor hrăni bebelușul și va îndepărta din circulația embrio-fetală elementele care nu mai sunt necesare.

La rândul său, embrioblastul își continuă dezvoltarea și se diferențiază în 2 straturi de celule: epiblastul, din care se va dezvolta embrionul propriu-zis și epiteliul amniotic, și hipoblastul din care se va dezvolta vezicula ombilicală.

La sfârșitul acestei săptămâni mama poate resimți primele modificări de sarcină: o ușoară amețeală, tensiune mamară, senzație de greață, de balonare. Menstruația nu mai apare, iar testul de sarcină este pozitiv sau slab pozitiv. În cazul în care rezultatul testului de sarcină nu este clar ( e posibil ca nivelul de BHCG din urină să fie la un nivel scăzut)  este indicat să îl repetați în săptămâna care umează.

In săptămâna 5  de sarcină continuă procesele de diferențiere și creștere celulară, astfel încât din epiblast se formează 3 foite : ectodermul, mezodermul și endodermul. Apar acum primele fenomene de angiogeneză embrionară (procesul de formare a vaselor sangvine) .

Din ectoderm se vor forma tubul neural  (din care se dezvolta sistemul nervos central), pielea și părul. Din mezoderm va lua naștere inima, sistemul vascular, oasele, mușchii, rinichii și gonadele. Din endoderm se vor forma intestinul, ficatul,  pancreasul și vezica urinară. Toate aceste organe se vor dezvolta ulterior din cele 3 foițe embrionare, dimensiunea butonului embrionar fiind acum de 2 mm.

Tot in această săptămână, între epiblast (viitorul embrion) și trofoblast (viitoarea placentă) se schițează primordiul cavității amniotice, cavitate ce se va umple cu lichid și în care se va dezvolta embrionul și ulterior fătul.

Aceste evenimente se însoțesc de modificări hormonale care îi creează mamei simptomele de sarcină: somnolență, sâni angorjați, balonare, tendință la constipație, senzația de greață, necesitatea de a urina mai des. Testul de sarcină este clar pozitiv, întrucât nivelul de BHCG din urină este la un nivel ridicat. Este indicat sa luați legătura cu medicul dvs. pentru ca acesta să vă confirme sarcina, să vă facă planul de monitorizare și ulterior să vă ajute la nașterea copilului.

20160129_181705In săptămâna 6 de sarcină embrionul capătă o formă tipică vertebratelor, deoarece își diferentiază acum somitele (primordiile vertebrelor, a pielii și a țesutului subcutanat, precum și a musculaturii dorsale) . Prin  încurbarea extremității cervicale și a celei caudale, embrionul ia forma literei „C”, având o lungime cuprinsă între 3  și 9 mm.

Sistemul nervos central se dezvoltă rapid, se diferențiază maxilarul și mandibula, se schițează regiunea nucală ( gâtul). Încep să se dezvolte mugurii membrelor superioare. Debutează formarea cordonului ombilical. Inima apare ca o proeminență în regiunea centrală și începe să bată !

În acestă perioadă, sensibilitatea embrionului la acțiunea factorilor teratogeni ( condiții care pot influența negativ dezvoltarea copilului) este maximă, de aceea viitoarea mamă trebuie să fie atentă la condițiile de viață și de muncă la care se expune. Pentru mai multe detalii legate de îngrijirile mamei pe durata sarcinii citiți și articolul „Ești insărcinată? Iată ce trebuie să știi…”, publicat pe acest site în luna iunie 2015.

De asemenea, mama poate trece prin schimbări de dispoziție induse de fluctuațiile hormonale, dar și legate de faptul că viața ei urmează să se schimbe radical. Simptomele de sarcină devin evidente: senzația de greață este cvasipermanentă, se însoțește eventual de vărsături, apar schimbări de apetit și se accentueaza modificările sânilor, somnolența și tendința la constipație. Mai multe informații legate de felul în care percepe mama instalarea sarcinii puteți afla citind și articolul meu publicat  pe acest site in luna mai 2015, ” Primele semne de sarcină” .

Uneori pot apărea dureri abdominale sub formă de crampe, însoțite de mici scurgeri vaginale sangvinolente. Acestea pot indica o iminență de avort și este necesară contactarea de urgență a medicului pentru diagnostic și tratament corespunzător.20160205_155906

In săptămâna 7 de sarcină embrionul își continuă dezvoltarea, în special a extremității cefalice care devine proeminentă. Creierul se diferențiază în structurile sale primordiale, se schițează elementele feței, este finalizata  închiderea tubului neural ( factori genetici sau exogeni care împiedică închiderea tubului neural se soldează cu malformații de sistem nervos, cum ar fi spina bifidă). Iau naștere primordii ale organelor senzitive: vezicula oftalmică, placa optică, nazală și fosetele auditive. Proeminența cardiacă este clar vizibilă. Mugurii membrelor superioare sunt vizibili și încep să se dezvolte cei ai membrelor inferioare.

EMBRION 7 SEmbrionul măsoară acum 9-14 mm și are formă de „căluț de mare”, având extremitatea cefalică mai voluminoasă și extremitatea caudală în formă de coadă.

În acestă săptămână, viitoarea mamă se confruntă cu grețurile matinale însoțite sau nu de vărsături și care nu-i permit alimentarea corespunzătoare. În situația în care pierderea ponderală este semnificativă (peste 1 kg), este indicat să luați legătura cu medicul curant pentru ca acesta să vă instituie un tratament de reechilibrare hidroelectrolitică și nutritivă. Pentru mai multe informații legate de grețurile induse de sarcină puteți citi și articolul ” Hiperemeza gravidică” , publicat pe acest site în luna mai 2015.

 Săptămâna 8  de sarcină. Embrionul are o lungime craniocaudală (CRL) cuprinsă între 16 si 22 mm. Părți ale corpului care s-au format în săptămânile anterioare, cum ar fi creierul sau inima, continuă să se specializeze. În această săptămână apar primele conexiuni între celulele nervoase. Se formează acum canalul auditiv extern, se diferențiază mai bine regiunea oculară, fosetele nazale. Intestinele se dezvoltă rapid, într-un ritm care depășește ritmul de dezvoltare a structurilor parietale abdominale, ceea ce face ca o parte din ansele intestinale să proemine la nivelulul peretelui abdominal anterior, în zona de inserție a cordonului ombilical, formându-se o hernie ombilicală fiziologică. Se dezvoltă ficatul ce se prezintă ca proeminența hepatică, în apropierea cordonului ombilical. Apar primordiile aparatului urogenital. Mugurii membrelor își continuă creșterea și diferențierea, iar la nivelul  membrelor superioare se schițează spațiile interdigitale.

Uterul gravid crește și ajunge de mărimea unei portocale, realizând compresia vezicii urinare aflate în vecinătate, ceeea ce face ca mama să urineze mai des. Celelalte simptome de sarcina persistă și se accentuează. Este indicat ca mama să beneficieze de mult suport din partea familiei, de odihnă și atenție.

Săptămâna 9. Embrionul măsoară între 22 și 29 mm și capătă o înfățișare umană. La nivelul feței, ploapele ii acoperă ochii; acestea vor rămâne lipite până la vârsta de 26 de săptămâni. Embrionul suferă acum transformări importante ale membrelor cu diferențierea degetelor. Ficatul își începe activitatea hematopoietică (formează celule sangvine).

Începând cu această vârstă de sarcină disponibile teste prenatale pentru depistarea anomaliilor cromozomiale ale embrionului. Acestea sunt teste invazive și sunt indicate în urma consilierii genetice.

Săptămâna 10  este ultima etapă din perioada embrionară. La sfârșitul acesteia copilul este aproape complet format. Extremitatea cefalică, partea cea mai voluminoasă a corpului, este conectată la trunchi prin intermediul gâtului. Elementele feței sunt bine definite: ochii, nasul, buzele pot fi identificate cu ușurință, ca și urechea, embrionul având acum o înfățișare umană. Coada este atrofiată complet. Persista hernia ombilicală. Organele genitale externe nu pot fi vizualizate încă. Membrele superioare și cele inferioare sunt complet formate și apar acum primele mișcări fetale. Embrionul, care și-a început dezvoltarea de la o singură celulă de 0,12 mm diametru, are acum milioane de celule și măsoară 30 mm !

Abdomenul mamei începe să contureze sarcina. Deși uterul ei este de mărimea unui grapefruit, acesta tensionează ligamentele de sustinere și exercită presiune pe mușchii de vecinătate. De aceea, mama poate resimți dureri ușoare în zona bazinului. Grețurile și amețeala persistă, dar intensitatea lor începe să scadă.

Începând cu săptămâna 11, embrionul devine făt și de aici înainte va continua să crească și să-și perfecționeze funcțiile, astfel încât, după 6 luni, să poată supraviețui pe cont propriu. Pielea bebelușului este foarte subțire și permite vizualizarea vascularizației superficiale prin transparență; oganele genitale externe, deși nu sunt vizibile la ecograf, sunt complet formate. Fătul are acum o lungime cranio-caudală cuprinsă între 4  si 5 cm.

Corpul mamei continuă să se transforme, făcând loc în abdomenul său pentru creșterea uterului gravid. Apare hiperpigmentația de sarcină, în special la nivelul liniei mediane, dar și la nivelul feței, areolei mamare etc. Aceste modificări tegumentare dispar de regulă după naștere.

Începând cu această vârstă de sarcină se pot face testele prenatale neinvazive pentru depistarea anomaliilor cromozomiale sau de dezvoltare ale copilului.

Săptămâna 12. Lungimea fătului este cuprinsă între 5 și 6,5 cm. Toate oasele copilului au centre de osificare, degetele de la mâini și de la picioare sunt bine definite, pielea și unghiile sunt formate și apar rudimente de păr. Organele genitale externe devin vizibile. Organele interne își încep activitatea: ficatul produce bila, pancreasul secretă insulina, iar rinichii filtrează urina care se acumulează în vezica urinară.20160129_160909

Grețurile și vârsăturile mamei se reduc, persistă însă amețeala și o ușoară fatigabilitate. Aceasta este o perioadă optimă pentru planificarea călătoriilor, în cazul care intenționați să plecați în vacanță, deoarece urmează trimestrul II, una dintre cele mai echilibrate perioade din sarcină.

 Săptămâna 13, ultima din primul trimestru, este cea în care se reduce hernia ombilicală a fătului, intestinul luându- și locul său în abdomen; apar amprentele digitale și se formează corzile vocale. Dimensiunea cranio-caudală a copilului este cuprinsa între 6,7 și 7,8 cm.

Simptomele induse de sarcină, predominante în primul trimestru, acum se reduc semnificativ.  Grețurile și amețeala sunt minime, iar la nivelul pielii mamei, datorita creșterii volumului sangvin, devine evidentă circulația venoasă în special pe abdomen, sâni, picioare.

In acest mod ați finalizat etapa cea mai spectaculoasa , dar si cea mai delicata din sarcină. Copilul deja format urmează să crească și să se dezvolte pe durata următoarelor luni, pregatindu-se pentru viata extrauterina ! Părinții s-au obișnuit cu prezența copilului în viața lor, iar  corpul mamei ajunge la un echilibru fiziologic care ii permite să se bucure de activități de relaxare, plimbări și călătorii .

 

 

 

*Cu excepția cazurilor extrem de rare în care testul de sarcina este fals pozitiv. În acestă situație, măsurarea nivelul sangvin de BHCG poate stabili diagnosticul. BHCG este un hormon produs inițial de către embrionul uman, are rol de susținere a sarcinii și poate fi detectat în sângele matern începând cu ziua a 8a de la concepție. BHCG se elimină urinar :testul de sarcină se bazează pe identificarea acestui hormon în urină.

Virozele respiratorii pe durata sarcinii

20140929_172514-1

Expunerea la rece pe durata sarcinii poate afecta sănătatea mamei și a copilului ei nenăscut, deoarece imunitatea femeii însărcinate este mult scăzută. In plus, variantele de tratament pentru afecțiunile dezvoltate in timpul sarcinii sunt limitate, având in vedere ca unele medicamente traversează bariera fetoplacentară și pot afecta dezvoltarea copilului.

Totul se schimbă dupa ce ai rămas insarcinata. Pentru ca organismul să acccepte si să permită dezvoltarea in interiorul tău a embrionului format și din gene paterne, ” straine” sistemului tău imun, este necesară o creștere a toleranței imunologice, adică o reducere a reactivitatii tale la acțiunea factorilor externi. În acest mod însă devii mai vulnerabilă la diverși agenti infecțioși care , in afara sarcinii, ar fi fost îndepărtați de către sistemul tău imun mai puțin „tolerant”. De aceea, atunci când te pregătești să devii mamă este necesar să acorzi o atenție in plus situațiilor la care te expui.

O simplă viroză respiratorie se vindecă, de cele mai multe ori, ușor și fără complicații în afara sarcinii. Dacă o vei contacta in timp ce ești însărcinată, trebuie sa știi că ai o probabilitatea mai mare sa dezvolți complicații legate de aceasta, cum ar fi  otită, sinuzită, bronșită sau chiar pneumonie ori meningo-encefalită. De asemenea, in funcție de vârsta gestațională, ai un risc crescut de pierdere a sarcinii sau de declanșare a nașterii premature. Desigur, acestea sunt complicații posibile,dar totuși rar intalnite. Statistic, majoritatea infecțiilor respiratorii survenite in timpul sarcinii se vindecă fără probleme deosebite, dacă viitoarea mamică ține cont de recomandările medicale.

Este bine sa știi ca răceala este o infecție respiratorie virală, de intensitate moderată și care afectează nasul, sinusurile, gâtul și căile aeriene superioare. Se însoțește de scurgeri nazale abundente, durere in gat, strănut și tuse. Durează de regula 1 săptămână „fără tratament și 7 zile cu tratament „.

Gripa este tot o infecție virală, însă diferită de răceală. Gripa se răspândește prin tuse și strănut. Simptomele de congestie respiratorie se pot  însoți de febră, cefalee, dureri musculare, fatigabilitate. Viroza poate fi contactată in orice perioadă a anului, dar se dezvoltă in special iarna.

Recomandările medicale in astfel de situații includ îngrijiri la domiciliu, cum ar fi limitarea contactului prelungit cu alte persoane bolnave, odihnă suficientă, hidratare intensă si alimentație echilibrată, spălatul des pe mâini, exerciții fizice ușoare, reducerea nivelului de stress. O serie de remerii naturiste pot fi de ajutor și anume: ceaiuri cu miere si lămâi, spray-uri nazale cu apă  sărată, inhalații de soluții saline încălzite, siropuri cu mentol, eucalipt etc.

Medicația antivirală nu vindecă boala, dar reduce severitatea simptomelor si scade riscul de complicații. Febra care însoțește viroza respiratorie poate fi periculoasă pentru embrion/ făt; ea trebuie combătută cu antipiretice.

Cea mai eficientă metodă de a vă proteja împotriva gripei și a complicațiilor acesteia este să vă administrați vaccinul antigripal. Vaccinul oferă protecție față de majoritatea tipurilor de  virus gripal și poate fi administrat în orice perioadă a sarcinii. Inclusiv copilul va beneficia de imunitate antivirală în primele sale luni de viață, dacă mama a beneficiat de acest vaccin pe durata sarcinii. Administrarea vaccinului se poate însoți de minime reacții adverse, precum o mică inflamație la locul injectării, dureri musculare pasagere și febră ușoară, simptome cu durată de o zi- două.

Cea mai indicată perioadă a anului pentru administrarea vaccinului antigripal este octombrie . Discutați cu medicul dvs despre această oportunitate, astfel încât sa fiți protejată pe toată durata sezonului rece.

Nașterea: naturală sau cezariană ?

    maria                                              2016-01-16 11.05.15                

Aceasta este o dilema apărută odată cu dezvoltarea anesteziei operatorii care a permis operația cezariană electivă : din motive legate in principal de durerile asociate nașterii, unele femei însărcinate au inceput să solicite operația cezariană ca modalitate de finalizare a sarcinii, chiar dacă nu existau motive medicale pentru acest tip de naștere. Ulterior însă, îmbunătățirea tehnicilor anestezice a permis analgezia pe durata travaliului , ceeea ce a făcut ca opțiunile femeilor legate de naștere sa fie centrate de criterii medicale.

Din punct de vedere medical, nașterea naturală  este evoluția firească a lucrurilor pentru orice femeie însărcinată, tânăra, fără probleme de sănătate și a cărei sarcină s-a dezvoltat fără complicații.

Operația cezariană reprezintă o alternativă la nașterea naturală atunci când aceasta din urmă nu se poate desfășura in condiții de siguranță pentru mamă și copil.

2016-01-16 10.57.34                                         

Desigur că nașterea naturală, fiind fiziologică (corpul uman este făcut să nască in acest mod), are multiple avantaje: –  prin participarea activă la naștere,  mama devine mai increzătoare în forțele proprii, se simte pe deplin împlinită odată cu venirea pe lume  a copilului și este astfel mai bine pregătită pentru noua etapă a vieții pe care o va incepe alături de copilul ei. De altfel, mamele care au născut natural descriu experiența lor ca fiind unică, fericită, oricând repetabilă !

Spre deosebire de nașterea prin operație cezariană, recuperarea maternă este mai rapidă și durerile abdominale după nașterea naturală sunt mult mai mici; durata spitalizării este astfel mult redusă, max 24-48 de ore, iar riscul de hemoragii, de tromboze/ embolii , ca și de leziuni de organe interne este iarăși limitat comparativ cu operația cezariană.

După nașterea naturală, copilul poate fi pus la san imediat, întărind legătura afectivă dintre mamă și copil. Aceasta deoarece contactul fizic cu proaspăta mămică este deosebit de benefic pentru copilul său, iar lactația este deja prezentă ca urmare a hormonilor ce acționează in ultimele săptămâni de sarcină și mai ales in travaliu. Cu ocazia nașterii și a alăptatului, celulele glandulare mamare se maturează și devin mai puțin vulnerabile la acțiunea factorilor carcinogeni inductori ai cancerului de sân. Astfel încât, alăptatul acționează ca un factor protector față de cancerul de sân. Pe de altă parte, după operația cezariană, lactația se instalează în decurs de câteva zile, timp in care copilul este alăptat articial, ajungând deseori sa refuze laptele matern care „vine mai greu”.

                                2016-01-16 10.50.08

Copilul născut pe căi naturale are un risc mai mic de a dezvolta boli respiratorii  pe parcursul vieții, deoarece trecerea prin canalul nașterii și descărcările crescute de epinefrină in timpul travaliului și al expulziei  realizează golirea plămânilor de lichidul intraalveolar și ii pregătește pentru viața extrauterină. Acestea, împreună cu expunerea la bacteriile din canalul nașterii, ii cresc copilului imunitatea și ii reduc riscul de astm bronșic, de alergii medicamentoase, precum și riscul de a dezvolta intoleranță  la lactoză in primii ani de viață.

Mămicile care nasc natural au un prognostic mai bun pentru cea de-a doua sarcina, nașterea care urmează este de regulă mai ușoară și cu un travaliu mai scurt.

Pe de altă parte, nașterea naturală poate genera tulburări emotionale și anxietate legate de teama mamei că nu va face față efortului necesar pentru a aduce pe lume copilul. Pentru ameliorarea durerilor din timpul travaliului, se poate recurge la una dintre tipurile de anestezie ce se oferă la naștere. Cea mai frecvent utilizată este anestezia peridurală; aceasta este foarte eficientă, însă are dezavantajul ca nu asigură o bună cooperare a mamei la momentul expulziei. Ca alternative la analgezia peridurală, mama mai poate opta pentru o sedare cu tranchilizante și anestezie locală ( infiltrația perineală) care permite sincronizarea efortului expulziv al mamei cu contracția uterina la momentul   nașterii copilului, dar nu asigură o analgezie la fel de bună ca anestezia peridurală.

2015-09-05 10.06.25                       2015-08-29 16.59.47

De asemenea, deși  rare, unele complicații pot insoiti nașterea naturală. Dintre aceastea, o atenție deosebită trebuie acordată sângerărilor uterine din postpartum (perioada imediat următoare expulziei copilului și a placentei). Aceste hemoragii sunt datorate contracțiilor insuficiente ale uterului și apar mai frecvent după travalii lungi, epuizante, cu feți mari. Sarcinile cu feți mari reprezinta de altfel o indicație pentru nașterea prin operație cezariană, evitându-se astfel riscul de relaxare uterină și sângerare în postpartum.

Prelungirea tranșei de epiziotomie și lacerația perineului care poate merge până la incontinență anală sunt alte complicații ale nașterii naturale. Trecerea copilului prin canalul de naștere destinde mult părțile moi materne și poate cauza slăbirea elementelor de susținere ale planșeului perineal, ceea ce poate conduce in timp la incontinență urinară. Tranșa de epiziotomie poate genera dureri la contactul sexual in primele 3 luni de la naștere. Însă cel mai frecvent, sutura perineală se vindeca fără complicații, astfel că această dispareunie dispare după primele luni.

  20151125_142504                                                    2016-04-01 00.00.40

Contracțiile uterine din timpul travaliului pot realiza o compresie a cordonului ombilical, generând hipoxie fetală (lipsa de oxigen), situație periculoasă pentru organele vitale ale fătului: creier si inimă.  Această complicație poate fi depistată prin monitorizarea cardiotocografică a travaliului, însoțită de o medicație corespunzătoare care să asigure bunăstarea fetală. Dacă suferința fetală datorată compresiei cordonului ombilical persistă în ciuda medicației administrate , se va recurge la terminarea nașterii prin operație cezariană.

Copilul  mai poate suferi in cursul nașterii naturale o serie de leziuni fizice, cum ar fi fractura de claviculă ce apare mai frecvent în cazul nașterilor cu feți mari, eventual cu mama diabetică. Majoritatea leziunilor traumatice de la naștere se vindecă fără sechele, însă pentru a reduce riscul unor astfel de leziuni , se poate decide  nașterea prin operația cezariană la mamele al căror făt este apreciat a fi mare in sarcina ajunsă la termen( peste 4000 g ).

 

Majoritatea acestor complicații pot fi prevenite prin supravegherea medicală a sarcinii, prin dirijarea atentă a travaliului și asistarea corespunzătoare a nașterii. Atunci când în evoluția sarcinii sau a travaliului identificăm factori ce pot pune in pericol sănătatea mamei sau a copilului ei nenăscut, trebuie sa recurgem la nașterea prin operație cezariană. Desigur că și operația cezariană are riscurile și dezavantajele ei , însă o practicăm atunci când nașterea naturală se dovedește a avea riscuri mai mari.cropped-cropped-20151019_205006-1.jpg              2015-08-23 14.27.06

Ps : Pozele din acest articol arată copii de a căror dezvoltare intrauterină și naștere m-am îngrijit personal și care mi-au lăsat amintiri frumoase. Pentru protecția lor , imaginile sunt editate .

 

 

 

 

Ești însărcinată ? Iată ce trebuie să știi …

20150703_173002-1Starea de graviditate este una fiziologică, deci o stare tranzitorie de sănătate, pe durata căreia viitoarea mama trebuie să știe ceea ce ii face bine și ceea ce îi poate dăuna, astfel încât atât ea, cât și copilul ei, să aibă o dezvoltare armonioasă pe parcusul celor 9 luni de sarcină.

Încă din perioada concepției, viitoarea mamă trebuie să stabilească o bună comunicare cu medicul ei obstetrician. Frecvența vizitelor medicale va fi stabilită în funcție de istoricul tău medical, precum și de particularitățile sarcinii. Este util să discuți cu medicul tău despre tratamentele pe care le iei pentru a ține sub control unele afecțiuni de care suferi ( DZ, HTA, AB etc) și care necesită supraveghere suplimentară sau consulturi interdisciplinare.

Trebuie să fii atentă la alimentație, astfel încât sa îi oferi copilului tău nutrienții de care are nevoie pentru dezvoltarea corespunzătoare și, totodată, să te poți bucura de o stare de sănătate deplină, fără să acumulezi kilograme în exces.  Este indicat să consumi mai multe fructe proaspete, legume, cereale, lactate, carne slabă, pește și fructe de mare. Datorită conținutului ridicat de mercur, anumite tipuri de pește sunt de evitat și anume: peștele-spadă, macroul gigant, rechinul. Este indicat să ai aprox. 5 porții de fructe și legume /zi, lactate zilnic, pasteurizate sau fierte în prealabil,iar pește de 2 ori pe săptămână. Pentru a evita toxiinfecțiile alimentare ce pot fi deosebit de grave pe durata sarcinii, mâncarea va fi pregătită și păstrată în condiții de siguranță. Este de dorit sa ții la distanță animalele de casă și rozătoarele, precum hamsterii, deoarece acestea iți pot transmite infecții potențial letale pentru făt. Alimentele crude vor fi spălate cu atenție inante de a le consuma.

Aportul caloric va ajustat, astfel încât creșterea ponderală pe durata celor 9 luni de sarcină să fie de 10-12 kg. În primele 2 trimestre de sarcină nu ai nevoie de un plus de calorii pentru copil, abia din trimestrul 3 este necesar să iți suplimentezi aportul caloric cu aprox. 200 de calorii/zi. Excercițiile fizice ușoare, ca mersul pe jos, înotul, yoga, pillates, pot fi de ajutor pentru a preveni excesul ponderal și pentru a evita complicații precum diabetul zaharat gestațional și hipertensiunea indusă de sarcină cu/fără eclampsie și naștere prematură. Păstrarea condiției fizice pe durata sarcinii iți poate fi de ajutor la naștere, iar ulterior o să îți permită să revii în scurt timp la greutatea anterioară sarcinii.

În primul trimestru de sarcină este bine să continui suplimentarea de acid folic (începută preconcepțional), câte 0,4-0,8mg/ zi, vitamină necesară pentru dezvoltarea neurologică fetală, precum și suplimentarea de vitamina D. Trebuie să discuți cu medicul tău dacă este necesar să iei suplimente de  fier, deoarece anemia prin deficit de fier poate cauza naștere prematură și greutate fetală la naștere mai mică decât cea corespunzătoare vârstei gestaționale.

Consumul de lichide trebuie să fie crescut, în special consumul de apă, dar sunt utile și ceaiurile, supele, sucurile de fructe și legume.

Este indicat să te odihnești suficient, să dormi câte 7-9 ore/noapte. După 30 de săptămâni de sarcină trebuie să eviți statul în pat cu fața în sus și să te odihnești mai mult pe partea stângă, eventual să folosești o pernă în zona mijlocului.

În unele cazuri, este util de luat în considerare și posibilitatea vaccinării pentru boli la care există expunere pe durata sarcinii, așa cum este gripa.

Pe durata sarcinii trebuie să eviți fumatul, chiar și cel pasiv, deoarece tutunul poate crește riscul de avort, naștere prematură și moarte fetală in utero. Substanțele toxice din fumul de țigară trec bariera fetoplacentară și împiedică oxigenarea și hrănirea corespunzătoare a fătului. În consecință, copiii proveniți din mame care au fumat pe durata sarcinii au greutate mai mică la naștere, au un risc crescut de moarte subită infantilă, precum și o sensibilitate respiratorie crescută, fiind predispuși la a face mai frecvent boli respiratorii pe parcursul vieții. La rândul ei, mama fumătoare are o probabilitate mai mare de a suferi de grețurile asociate sarcinii, de implantarea extrauterină a sarcinii și de dezlipire prematură de placentă normal inserată( complicație severă ce survine în timpul travaliului și cauzează decesul fetal înainte de naștere).

Este indicat să eviți și expunerea la substanțele chimice de la locul de muncă, precum și la cele din detergenți, din soluțiile de curățenie, solvenți, plumb, mercur, insecticide, vopseluri.

Consumul de alcool trebuie evitat pe durata sarcinii și în special în primele 3 luni de sarcină. Alcoolul trece bariera fetoplancetară și ajunge în sângele fetal de unde este mai lent eliminat, comparativ cu epurarea din sângele adultului. Alcoolemia fetală in utero poate afecta dezvoltarea copilului, având consecințe pe termen lung : defecte cardiace, restricție de creștere intrauterină, iar după naștere, slaba dezvoltare fizică a copilului cu tulburări de echilibru, modificări specifice ale feței, deficit de atenție, întârziere în dezvoltarea psihică, dificultăți de gândire și de limbaj. Toate aceste semne și simptome au fost grupate intr-un sindrom numit sindromul de alcoolism fetal. De asemenea, alcoolemia fetală in utero poate cauza avort, naștere prematură și moarte fetală intrauterină.

Probabil că este inutil să mai precizez că este contraindicat consumul de droguri ilegale, de orice fel !

Nu sunt indicate băile fierbinți, căzile cu hidromasaj și sauna: temperatura ridicată poate afecta copilul, te deshidratează și îți poate induce o stare de leșin. Solarul și paturile bronzante sunt de evitat, din aceleași motive. La plajă, femeia insarcinată trebuie să stea maxim 30- 60 minute/ zi la soare,  înfara orelor de vârf (până în ora 10 sau după ora 16, în zilele toride de vară cu indice UV ridicat), după ce a folosit în prealabil o cremă de protecție solară ce reflectă radiațiile UVA și UVB. Este indicat ca expunerea la soare să fie asociată cu  accesorii de protecție solară, precum pălărie, ochelari și cu o hidratare corespunzătoare ( peste 8 pahare de apă /zi).

Sunt contraindicate produsele de igienă intimă parfumate și tampoanele, deoarece aceastea pot produce iritații locale și pot să te predispună la infecții urinare.

Pe cât posibil, se vor evita radiografiile datorită razelor de tip X care sunt teratogene. Dacă totuși acestea sunt necesare pentru diferite lucrări dentare, spre exemplu, nu uita să ii spui medicului radiolog că ești insărcinată pentru ca să îți ofere o protecție suplimentară.

Consumul de cafea trebuie redus, eventual evitat, ca și băuturile energizante. Se apreciază ca aprox 200 mg de cofeina /zi ar fi bine tolerate, însă consumul de cafea pe durata sarcinii este asociat cu greutate mică la naștere, avort și naștere prematură. Alternative sănătoase și fără riscuri pentru femeile însărcinate sunt cafeaua decofeinizată, ceaiurile și sucurile de fructe.

beneficii_sarcinaAcestea sunt doar o parte din precauțiile pe care trebuie să le ai în vedere ca femeie insărcinată. Pentru completarea informațiilor, ar fi bine să îți pregătești o listă de întrebări la care să primești răspuns cu ocazia vizitei medicale.

Sarcina și infecția cu Human Papillomavirus

Infecția cu Human Papillomavirus (HPV), una dintre cele mai răspândite infecții genitale, este responsabilă de peste 90% din cancerele de col uterin. Virusul există într-o varietate de peste 100 de tulpini. Se apreciază că aprox 75-80 % dintre persoanele care au viață sexuală vor contacta infecția la un moment dat pe parcursul vieții. Însă o mare parte dintre acestea nu știu că au sau au avut infecția, deoarece, de cele mai multe ori, virusul nu produce simptome și este eliminat din organism fara tratament. Infecția HPV se transmite doar pe cale sexuală, inclusiv prin contact intim. Dacă virusul va induce modificari clinice, atunci acestea vor apărea într-un interval de timp cuprins între 1 lună și  câțiva ani de la contact și sunt reprezentate de condiloame și de displazii cervicale. Condiloamele apar in zona genitală, cel mai frecvent, și sunt foarte contagioase. Displaziile cervicale se depistează cu ocazia examenului Babeș Papanicolau. Mare parte din aceste modificări se vindecă fără tratament, însă dacă infecția este cu o tulpină de HPV cu risc oncogen crescut(HPV-high risk), atunci există posibilitatea evoluției leziunii cervicale spre cancer. În aceste cazuri, se recomandă tratamentul și monitorizarea atentă.

images9GESO68ODacă infecția cu HPV survine pe parcusul sarcinii sau este preexistentă concepției, este puțin probabil ca ea să complice dezvoltarea fătului sau starea de sănătate a mamei. Datorită modificărilor hormonale și imunologice din timpul sarcinii, semnele clinice ale infecției cu HPV se pot accentua (condiloamele se înmulțesc, pot să crească sau să sangereze). Atunci când testul Pap este anormal, este necesar să faceți o colposcopie pentru a evalua starea colului uterin, iar dacă nu sunt semne de cancer cervical, tratamentul infecției este amânat până după naștere. De altfel, se apreciază că riscul transmiterii infecției de la mamă la copil este foarte mic, de aproximativ 1 la 10 000, in cazul nașterii naturale.

Această transmitere poate avea loc cu ocazia nașterii, iar infecția neonatală cu HPV se vindecă spontan (fără tratament), de cele mai multe ori. În rare cazuri, poate induce la copil, în primii 5 ani de viață, papilomatoza respiratorie care necesită tratament chirurgical.

La câteva săptămâni după naștere este necesar testul PAP. Este posibil ca modificările genitale asociate infecției cu HPV prezente pe timpul sarcinii, să dispară la examenul postpartum. Dacă testul PAP este totuși anormal, veți fi sfătuită usa urmați procedurile și tratamentul corespunzător.

Tipajul HPV nu face parte din investigațiile de rutină indicate la debutul sarcinii. Însă pentru prevenția cancerului de col uterin, ghidul clinic al Societății Române de Obstetrică și Ginecologie recomandă ca testul HPV să fie efectuat la fiecare 3 ani, de către orice femeie cu vârstă cuprinsă între 25 si 65 de ani. Prevenția infecției cu HPV se poate realiza avand o relație monogamă și prin folosirea vaccinului nonavalent ce protejează împotriva a 9 tulpini de HPV( responsabile de peste 90% din cancerele de col uterin și de condiloamele genitale). Nu există dovezi care să arate siguranța administrării vaccinului în timpul sarcinii, însă înainte de sarcină sau după naștere, vaccinul poate fi administrat oricărei femei după ce testarea prealabilă pentru HPV a arătat absența virusului in corpul ei.

 

Expunerea la soare pe durata sarcinii

Expunerea solară este principala sursă de vitamina D pentru organism.

Vitamina D are rol important în absorbția intestinală a calciului și în metabolismul osos, crește imunitatea, intervine în secreția de insulină și inhibă proliferarea celulară.

Această vitamină se găsește în corpul nostru sub 2 forme: vitamina  D3 (colecalciferol ) produsă la nivelul pielii prin conversia 7-dehidrocolesterolului, sub acțiunea razelor UVB, și vitamina D2(ergocalciferol) care se găsește în ciuperci și drojdie. Forma activă a vitaminei D este 1,25(OH)2D (1,25 dihidroxicolecalciferolul). Aceasta se obține prin dubla hidroxilare a colecalciferolului, una la nivelul ficatului și a doua la nivelul rinichiului.

Nivelul matern de vitamina D pe timpul sarcinii este important pentru dezvoltarea sistemului osos al fătului, pentru dezvoltarea plămânilor și a sistemului imun fetal. Copiii proveniți din mame cu deficit de vitamina D,  în a doua jumătate a sarcinii, au un risc mai mare de a se naște cu greutate mai mică decât cea corespunzătoare vârstei gestaționale, precum și un risc crescut de a dezvolta hipocalcemie neonatală. Deficitul de vitamina D este implicat și uin apariția unor complicații materne, precum hipertensiunea arterială, pre-eclampsia, diabetul zaharat gestațional, vaginoze bacteriene.

Cea mai importantă sursă de vitamina D este deci expunerea la soare.Dieta are o contribuție mai redusă în acoperirea necesarului zilnic de vitamina D.

blob.phpExpunerea la soare are însă și riscuri universal valabile și, în mod particular, pentru femeile însărcinate, deoarece sensibilitatea acestora este crescută: există risc de cancer de piele și de  îmbătrânire prematură a pielii, precum și  de deshidratare și încălzire excesivă a corpului (insolație) ce pot împiedica dezvoltarea normală a copilului și pot declanșa contracțiile uterine și nașterea prematură. Razele UV pot de asemenea să scadă nivelul de acid folic, necesar pentru dezvoltarea neurologică fetală.

Este indicat așadar ca expunerea la soare să fie limitată, pentru a evita riscurile menționate. Se apreciază că 30 min – 1 oră  pe zi, de stat la soare, sunt suficiente pentru viitoarele mămici.

Ca și măsuri de protecție, se recomandă:

-folosirea cremelor cu factor de protecție solară 30, pe baza de zinc și titanium, cremă ce va fi reaplicată după 2 ore și după fiecare imbăiere

-hidratarea frecventă, cel puțin 8-10 pahare de apă pe zi

-evitarea orelor de vârf pentru expunerea la soare, (10-16) in zilele toride de vară

-folosirea  de pălării, ochelari de soare, haine din materiale naturale(bumbac, in) de culoare deschisă care să acopere cât mai mult din suprafața corpului atunci când este necesar să ieșim afară în timpul intervalului orar 10-16

-alimentația trebuie să fie bogată în fructe și legume proaspete

Dacă ajungeți totuși să resimțiți un discomfort în zona pelvină, crampe abdominale repetate, scurgeri vaginale apoase sau sangvinolente, ori aveți senzație de vomă și dureri de cap, atunci trebuie să vă anunțați medicul imediat și  să vă prezentați la consultul medical.

 

 

Hiperemeza gravidica (greturile asociate sarcinii)

Obstetrica, , , , , , , , , ,

Hiperemeza gravidica (HG) este o complicatie ce insoteste primul trimestru de sarcina.
Afectiunea se caracterizeaza prin greturi severe, voma, scadere ponderala si dezechilibre electrolitice.
In formele usoare tratamentul se rezuma la regim alimentar, odihna si antiacide.
Cazurile severe necesita internare in spital pentru ca mama sa fie perfuzata si reechilibrata electrolitic.
Este contraindicata automedicatia.
Pacientele cu patologie gastrica preexistenta fac mai frecvent forme severe de HG.

Fiziopatogenie:
Conform American Pregnancy Association, 70-80% din femeile insarcinate sufera de greturi matinale.
Se estimeaza ca este cauzata de cresteri hormonale(BHCG), dar cauza precisa nu a fost stabilita.
Simptomele apar in saptamana 4-6 de sarcina si ating un varf in perioada sarcinii cuprinsa intre 9-13 saptamani .
La majoritatea pacientelor, greturile se amelioreaza catre saptamanile 14-20 de sarcina, iar la aprox 20% dintre ele poate persista aceasta stare pe toata durata sarcinii.
HG nu poate fi prevenita.

Simptome:hiperemeza
-greturi severe si voma
-scadere ponderala(peste 5% din greutatea anterioara sarcinii)
-reducerea diurezei
-deshidratare, eliminarea de corpi cetonici in urina
-migrene, confuzie, fatigabilitate
-scaderea TA si tahicardie
-anxietate, depresie

Tratament:
Cazurile severe necesita internare in spital si :
-perfuzii intravenoase pentru hidratare si reechilibrare electrolitica, pentru aport de vitamine si nutrienti
-alimentatie parenterala
-medicatie: metoclopramid, antagonisti de serotonina, antihistaminice si medicatie antireflux(antiacide)

HER Foundation (Hiperemesis Education&Research) recomanda tratamentul intensiv si precoce al hiperemezei gravidice, cu scopul de a preveni complicatiile grave, precum encefalopatia Wernicke(datorata deficitului de tiamina-vit B1-ce conduce la distrugeri neuronale) sau mielinoliza centrala pontina(distrugerea ireversibila a mielinei ce acopera celule nervoase de la nivelul puntii cerebrale)

HG are un important impact social.Relatiile familiale au de suferit, pacientele fiind considerate cazuri psihologice sau chiar psihiatrice.De asemenea, multe femei ajung sa-si piarda serviciul, deoarece HG le impiedica sa-si desfasoare activitatile zilnice.

Primele semne de sarcina

Fără categorie, Obstetrica, , , , , , , , , , , ,

test-sarcina-300x187

Cele mai timpurii semne de sarcina apar in primele saptamani de la conceptie.

Inca inainte de intarzierea menstruala e posibil sa te simti ametita (o stare similara cu raul de masina), sa ai greturi, sa simti o tensiune mamara crescuta si sa ai schimbari frecvente de dispozitie .

Testul de sarcina pozitiv iti va confirma sarcina.

Ulterior, vei experimenta o serie de semne si simptome asociate frecvent cu starea de graviditate si anume:

-somnolenta, fatigabilitate (date de cresterea progresiva a nivelului de progesteron)

-nevoia de a urina mai des

-tulburari de apetit-schimbarea preferintelor alimentare si aversiunea fata de alimente anterior preferate

-o mica sangerare (spotting) data de implantatia oului in grosimea endometrului; apare la 10-14 zile de la fertilizare si poate sa coincida cu data asteptata a menstruatiei, doar ca este o sangerare foarte redusa cantitativ si de culoare deschisa

-usoare dureri in zona pelvina, date de modificarile uterului gravid

-constipatie, data de progesteronul ce relaxeaza musculatura neteda intestinala

-cresterea temperaturii bazale (temperatura masurata dimineata, la prima ora) ;aceasta crestere se inregistreaza in zilele ovulatiei si persista inca 2 sapatamani, daca ovulul a fost fertilizat si sunteti deci insarcinata

Este necesara apoi vizita la medicul ginecolog pentru  ecografia care sa iti confirme sarcina, localizarea si viabilitatea ei. In cadrul aceleiasi vizite, trebuie sa stabiliti planul de monitorizare a sarcinii, astfel incat sa aduci pe lume un copil sanatos si sa ai ulterior o recuperare completa.