Arhiva etichetelor: laparoscopie

Fibromul uterin: cauze, simptome, tratament

 

Fibromul uterin este o tumora benigna dezvoltata din stratul muscular al uterului. Se mai numeste si leiomiom sau miom. Este cea mai comuna patologie benigna a tractului genital feminin, afectand 70-80% din femeile de varsta fertila.

Fibromul uterin poate fi unic sau multiplu, cu dezvoltare : subseroasa (spre stratul extern al uterului), intramurala (in grosimea peretelui uterin) sau submucoasa (sub stratul intern al uterului). Are cel mai frecvent o forma rotund ovalara, dar poate avea si un pedicul cu baza mica de implantare. Uter polifibromatos, Dr Neamu Ramona

Dimensiunile fibroamelor uterine  variaza de la cativa mm, nedectabili prin metode clinice si paraclinice, pana la mase tumorale voluminoase ce distorsioneaza uterul si modifica anatomia pelvina.

Simptome :

Studiile clinice au aratat ca majoritatea fibroamelor uterine sunt asimptomatice si numai 10-20% se insotesc de manifestari clinice. Dintre acestea, sangerarea uterina anormala este cea mai frecventa expresie clinica a fibromatozei uterine, in special a fibroamelor cu localizare submucoasa si cu deschidere intracavitara (dezvoltate deci catre interiorul uterului).  Acestea pot sa dea sangerari importante chiar si atunci cand au dimensiuni mici.  Sangerarea uterina se prezinta initial ca o menstruatie abundenta, prelungita, cu cheaguri. Ulterior, apar sangerari uterine neregulate, cu o frecventa si intensitate variabile, impredictibile. Pierderile de sange se vor insoti indubitabil de catre un anumit grad de anemie, in raport cu vechimea si amploarea episoadelor hemoragice.  Sindromul anemic odata instalat isi va produce efectele: slabiciune, fatigabiliatate, ameteli, reducerea capacitatii de concentrare, scaderea imunitatii si cresterea susceptibilitatii la infectii de toate tipurile.

Fibroamele uterine sunt o cauza importanta de  infertilitate:  atunci cand sunt localizate subendometrial si la nivelul coarnelor uterine impiedica implantarea oului, favorizand uneori sarcina extrauterina; in localizarea intramurala interfera cu procesele de distensie uterina si nu permit dezvoltarea corespunzatoarea a sarcinii., avand drept consecinta avortul, nasterea prematura sau prezentatii anormale ale fatului. In timpul travaliului, fibromatoza uterina poate provoca diskinezii severe prin tulburarea contractilitatii miometrului cu afectarea consecutiva a fatului si terminarea nasterii prin operatie cezariana. In primele ore de dupa nastere, fibroamele uterine pot sangera necontrolat, facand necesara histerectomia de hemostaza.

Durerea pelvina resimtita ca o senzatie de presiune in anumite zone ginecologice, accentuata la efortul fizic si la contactul sexual, este o alta manifestare clinica a fibromului uterin. Durerea pelvina intensa, in punct fix, asociata cu febra, sugereaza torsiunea unui fibrom pediculat sau necrobioza septica a acestuia.images

Presiunea progresiva, realizata de catre uterul fibromatos la nivelul organelor vecine, impiedica functionarea normala a acestora.

Atunci cand efectul compresiv se exercita asupra vezicii urinare, se reduce volumul acesteia si capacitatea ei de contentie. Din acest motiv, pot sa apara  urinari frecvente, inclusiv noaptea, precum si  incontinenta urinara (pierderi necontrolate de urina) si, mai rar, retentie acuta de urina. Efectul compresiv exercitat asupra ureterelor si/sau a vezicii urinare poate avea ca rezultat staza urinara si infectarea consecutiva a urinii. Atunci cand uterul fibromatos ajuns la dimensiuni mari produce obstructia completa a unuia dintre uretere, imposibiltatea evacuarii urinii produse de catre rinichi poate avea drept consecinta hidronefroza cu afectarea rinichiului de partea respectiva.

Efectul compresiv realizat de catre fibromul uterin asupra tractului digestiv poate cauza constipatie, meteorism  abdominal, flatulenta.

Atunci cand uterul fibromatos are un efect compresiv asupra structurilor  vasculare invecinate  (vasele iliace), se produce jenarea circulatiei sangvine si limfatice de la nivelul pelvisului si a membrelor inferioare. Primele semne de afectarea vasculara sunt reprezentate de  hemoroizi, dureri la nivelul picioarelor si varice hidrostatice.

Cauze:

Se apreciaza ca in etiopatogenia firbomului uterin intervin urmatorii factori :

genetici– aproximativ 30% din pacientele cu fibrom uterin au rude de gradul I cu aceasta patologie

-hormonali-estrogenii si progesteronul sunt hormoni produsi de ovare si intervin in procesele de regenerare a endometrului; acesti hormoni au receptori la nivelul celulelor fibromatoase si stimuleaza devoltarea lor; odata cu instalarea menopauzei, nivelul acestor hormoni se reduce semnificativ, iar fibromul uterin scade in dimensiuni si se atrofiaza

factori de crestere (IGF,PDGF etc)

Exista pentru fibromatoza uterina o serie de conditii favorizante: pe langa predispozitia ereditara, mai sunt incriminate obezitatea, deficitul de vitamina D, prima menstruatie aparuta la o varsta mica (10 ani), alimentatia bogata in  carne rosie si saraca in vegetale, consumul de alcool, in special consumul de bere, hipertensiunea arteriala.

Ritmul de crestere a unui nodul fibromatos este variabil: el poate creste mai repede sau mai lent, poate stationa o perioada de timp sau se poate multiplica rapid. Fibroamele pot creste mult pe durata sarcinii si regreseaza dupa nastere, odata cu reducerea dimensiunii uterului. De asemenea, fibroamele uterine involueaza odata cu instalarea menopauzei, cand se reduce considerabil stimulul hormonal.

Diagnosticul: se bazeaza pe examenul clinic, pe vizualizarea ecografica a nodulilor fibromatosi, pe examenul RMN al pelvisului, precum si pe histeroscopie, investigatie care permite vizualizarea nodulilor situati intramural si subendometrial. Totodata, histeroscopia face posibila extirparea fibroamelor care proemina in interiorul cavitatii uterine .                       histeroscopie dr neamu ramona

Tratament

Optiunile terapeutice in cazul fibromatozei uterine sunt chirurgicale sau medicamentoase.

Tratamentul chirurgical consta in extiparea nodulului fibromatos sau a uterului formator de fibroame. Acest tratament este necesar atunci cand fibroamele ating dimensiuni mari, se insotesc de dureri pelvine si jeneaza activitatea organelor vecine sau atunci cand pacienta are episoade hemoragice frecvente asociate cu anemie. De asemenea, tratamentul chirurgical mai este indicat si in situatia in care fibroamele cauzeaza infertilitate.

Terapiile chirurgicale disponibile in prezent includ miomectomia (extirparea exclusiva a fibromului  uterin), efectuata pe cale laparoscopica sau histeroscopica, interventie minim invaziva, indicata la persoanele tinere care isi doresc pastrarea uterului din motive legate de fertilitate sau de statica pelvina.Fibrom histeroscopie, Dr Neamu Ramona

Alternativa la miomectomie este histerectomia (extiparea in intregime a uterului fibromatos) , efectuata pe cale laparoscopica sau vaginala, operatie indicata la pacientele cu noduli fibromatosi multipli a caror anatomie pelvina este complet modificata si/sau care nu-si mai doresc copii.                 Laparoscopie Dr Neamu Ramona

De mentionat ca fibroamele uterine sunt formatiuni tumorale benigne care sunt bogat vascularizate, iar excizia chirurgicala a acestora se poate insoti de o sangerare intraoperatorie importanta. Pierderile de sange asociate unei interventii minim invazive sunt de cele mai multe ori reduse. Exista situatii insa in care , din motive legate de sangerare, o operatie inceputa laparoscopic sau histeroscopic este convertita la una clasica, abdominal-deschisa. Rata de conversie tine de topografia si marimea fibroamelor, dar si de experienta medicului in chirurgia minim invaziva.

O alta procedura minim invaziva de tratament a unui nodul fibromatos este embolizarea arterei uterine. Acesta interventie presupune injectarea sub control radiologic a unei substante care produce obstructia arterei care perfuzeaza fibromul cu sange, avand ca rezultat necroza leiomiomului si ulterior eliminarea lui. Metoda are avantajul unei spitalizari reduse, dar rata complicatiilor si necesitatea reinternarii este destul de ridicata. De asemenea, nu se cunosc efectele pe termen lung ale devitalizarii unui segment din peretele uterin (mai multe sudii care urmaresc acest aspect sunt in derulare).

embolizare

Tratamentul medicamentos consta in administrarea temporara a unor produse de supresie hormonala (agonisti de gonadoliberine sau modulatori selectivi ai receptorilor progesteronici) care au ca rezultat involutia fibroamelor uterine. Aceste terapii sunt utile atunci cand fibroame mici sunt o cauza de infertilitate sau produc sangerari vaginale importante si anemia consecutiva. Dezavantajele acestui tip de tratament sunt legate de reactiile adverse ( bufeuri, insomnii etc) si de faptul ca , dupa incetarea supresiei hormonale, fibroamele isi reiau cresterea. Supresia hormonala medicamentoasa reprezinta totusi o solutie pentru rezolvarea temporara a nodulilor fibromatosi asociati cu simptomatologie severa.

Pentru fibroamele asimptomatice, simpla monitorizare in timp poate fi suficienta. Reevaluarea periodica va tine seama de dimensiunea, numarul, localizarea si structura nodulilor fibromatosi. Cresterea rapida a unui miom poate fi un semnal de alarma cu privire la posibila transformare maligna a acestuia (leiomiosarcom).  Modificarea structurii interne a fibromului se poate datora obstructiei vaselor care perfuzeaza nodulul cu sange, urmata de degenerescenta sa edematoasa, hialina, calcara sau de necroza interna; aceasta necroza poate fi aseptica sau septica, insotindu-se de durere pelvina intensa, febra si scurgere vaginala modificata. In toate aceste situatii este necesara indepartarea chirurgicala a uterului fibromatos.

 

 

 

Chistul ovarian

Chist ovarian Dr Neamu Ramona

Chistul ovarian este o formațiune sacciformă, plină cu lichid , dezvoltată la nivelul ovarului. Afecțiunea se întâlnește frecvent la femeile de vârstă fertilă, iar majoritatea chisturilor ovariene sunt asimptomatice și pot să dispară după câteva luni, fără tratament. Unele chisturi ovariene se pot rupe sau torsiona , declanșând o durere  șocogencă și sângerare intraabdominală. Alte chisturi se pot transforma malign. Aceste complicații trebuie evitate, de aceea este necesar controlul medical periodic cu  depistarea și înlăturarea acestor chisturi înainte ca ele să se complice.

Ovarul este organ pereche situat de o parte și de alta a uterului. Are rol important în reproducere, prin activitatea hormonală și prin maturarea foliculară ce are ca finalitate eliberarea ovocitului, celula primordială feminină. Procesul se numește ovulație și are loc lunar, la mijlocul ciclului menstrual. Foliculul ovarian de la nivelul căruia s-a eliberat ovocitul se transformă în corp galben gestațional ( dacă ovocitul a fost fertilizat) sau în corp luteal (dacă ovocitul nu a fost fertilizat) și se resoarbe. Cea mai comună formă de chist ovarian și cel mai puțin periculos-chistul funcțional-apare atunci când ovocitul nu se eliberează de la nivelul formațiunii foliculare ovariene sau, dacă a fost eliberat, foliculul ovarian restant nu se resoarbe.

ovarian-cyst2[1]

Alte forme de chist ovarian sunt:

ovarul polichistic– foliculul selectat pentru ovulație nu mai eliberează ovocitul și se transformă chistic, rezultând în timp multiple chisturi de dimensiuni reduse

-chistul dermoid-se dezvoltă din celulele germinale (celule din care se formează ovocitele) și de aceea pot conține fire de păr, fragmente de piele, dinți; sunt cel mai frecvent benigne, dar necesită tratament chirurgical

Chist Endometriozic, dr Neamu Ramona

-endometriomul– apare la femeile cu endometrioză, afecțiune în care tesutul ce căptușește cavitatea uterină (endometrul) se dezvoltă înafara uterului, în acest caz, la nivelul ovarului; chistul endometriozic este de obicei dureros și afectează fertilitatea

-chistadenomul– este o cavitate plină cu lichid seros sau mucos dezvoltată la suprafața ovarului; poate atinge dimensiuni mari și atunci necesită intervenție chirugicală pentru extragere.

Laparoscopie Dr Neamu (4)

Un chist ovarian poate evolua mult timp fără manifestări clinice și este frecvent descoperit  întâmplător, la controlul medical de rutină. Atunci când se însoțește de simptome, acestea pot fi :

-balonare sau durere abdominală, senzație de sațietate precoce, greață sau vomă;

-nevoia de a urina des sau dificultăți la urinare;

-durere vagă în partea inferioară a spatelui, durere la contactul sexual;

-menstruații dureroase și sângerări uterine anormale;

–creștere ponderală.

Ruptura sau torsiunea chistului reprezintă urgențe medico-chirurgicale ce sunt anunțate de durere abdomino-pelvină intensă, lancinantă, însoțită eventual de febră sau vomă. În acest caz, este indicat să ajungeți la medic în cel mai scurt timp !

Laparoscopie Dr Neamu

 O altă complicație ce poate apărea este transformarea malignă a chistului ovarian. Nu se cunosc precis cauzele ce determină această evoluție, dar s-au identificat o serie de condiții favorizante și anume: vârsta avansată (menopauza), fumatul, obezitatea, lipsa unei sarcini dusă la termen și lipsa alăptatului, medicația hormonală stimulantă a ovulației (precum Clomidul), terapia de substituție hormonală, istoricul personal sau familial de cancer ovarian, cancer de sân sau colorectal (risc crescut au mai ales persoanele cu mutații ale genelor BRCA).

Diagnosticul este precizat cu ajutorul ecografiei transvaginale care poate depista chistul ovarian și îi descrie caracterele.

20160323_095319

Informații suplimentare mai pot fi obținute și prin examinare CT, RMN,  laparoscopie, precum și prin dozarea markerilor tumorali (CA 125 și HE 4) atunci când este cazul.

Chisturile mici, necomplicate, la persoanele tinere, nu necesită tratament. Simpla supraveghere periodică este suficientă pentru a surprinde modificări ce necesită intervenția medicală.

Chisturile persistente la examinări succesive pot răspunde la tratamentul cu contraceptive orale, administrate timp de  3- 6 luni.

20150710_162057

Chisturile ovariene care nu răspund la tratamentul medicamentos, cresc de la o examinare la alta, sunt dureroase, se însoțesc de infertilitate  sau au un aspect sugestiv de malignitate  necesită excizia chirurgicală. Operația este cel mai frecvent laparoscopică, dar se poate realiza și prin abord clasic, deschis. Se poate extrage doar chistul cu păstrarea țesutului ovarian sănătos, intervenție ce se numește chistectomie ovariană. Atunci când chistul este aderent la țesutul ovarian, se va extrage întreg ovarul purtător de chist, intervenție numită ooforectomie/ovariectomie.

Laparoscopie Dr Neamu (2)

Dacă chistul ovarian este malign, atunci intervenția va îndepărta ambele ovare împreună cu uterul, precum și cu  țesuturi adiacente suspecte de invazie; operația poate fi însoțită de chimioterapie și de radioterapie.

Pentru a preveni astfel de situații este indicat să vă prezentați la controlul medical anual, chiar dacă nu aveți manifestări clinice  îngrijorătoare.